Festivalului “Enescu” – cortină finală
Este drept să considerăm că acest septembrie de aur ne-a oferit sansa să trăim, multi dintre noi, momentul unuia dintre marile festivaluri muzicale ale lumii.
Cei care au putut urmări, într-o jumătate de secol, întreaga desfăsurare a acestui eveniment dedicat personalitătii lui George Enescu, au dreptul să aprecieze astfel cea de a XXI editie, înscrisă în memoria melomanilor la dimensiuni de impresionantă semnificatie.
Ultimele patru zile pe care le consemnăm acum au pus în relatie culturi profund diferite, care si-au aflat însă asemănarea în slujirea artei muzicii: Orchestra Natională Rusă, ansamblu reprezentând cea dintâi initiativă artistică privată a domeniului, cu o existentă situată la hotarul ultimelor două veacuri, si Orchestra Filarmonică Regală din Marea Britanie, una dintre formatiile ce si-a început existenta după încheierea celei de a doua conflagratii mondiale. Învecinarea ansamblurilor corespunde genericului propus de organizatorii Festivalului, la Sala Mare a Palatului, care s-a încheiat sâmbătă seara “Mari orchestre ale lumii”.
Pentru a sublinia o asemenea dimensiune artistică, umanistă si estetică, două capodopere semnate de Gustav Mahler - Simfonia a 2-a “Resurectia” si Simfonia a 3-a – devin purtătoarele simbolului enescian al răspunsurilor existentiale privind Destinul omenirii si Natura ce ne înconjoară sub semnul Credintei, în viziunea marilor maestri români Horia Andreescu si Cristian Mandeal, cei care au încheiat generos acest măret moment la care am participat.
Artistii rusi s-au impus prin temperament si dramatism, alăturând simfoniilor mentionate, piese concertante de Prokofiev si Liszt (solisti Vadim Repin, Boris Berezovski), precum si prezenta dirijorală a lui Mihail Pletnev.
Artistii bitanici, care au revenit ca oaspeti ai Festivalului, au început dialogul cu publicul, condusi de seful de orchestră Andrew Litton ( solistă românca Alexandra Dariescu în Concertul de Liszt), continuînd cu ultima creatie enesciană din repertoriul editiei, Capricio pentru vioară si orchestră, cântat de Dmitri Sitkovetski.
Acesta este, în mare, ansamblul ultimelor seri de concert la Sala Mare a Palatului, în paralel cu evenimentele de la Ateneul Român - “Violoncelissimo” condus de Marin Cazacu, Concertul Bach al Academiei Bizantine cu Viktoria Mulova si recitalul pianistului Murray Perahia.
Pentru cititorii OBSERVATORULUI, o imagine a întregului artei muzicii trăite de români în septembrie 2013, în Festivalul ce s-a desăvârsit cu speranta optimizantă a viitorului eveniment de peste doi ani.
|
Grigore Constantinescu 9/29/2013 |
Contact: |
|
|
