Poezii -din recentul volum de versuri Daiana
ALBATROSUL OBOSIT
S-a lăsat din zbor un albatros
Bănuind sub aripi un catarg;
Poate se temea de glasul Mării,
Poate îl chema un dor spre larg.
L-am privit cu mii de ochi de-odată
Cum stătea cu ochii către vânt.
Oare cerul îi părea departe
Sau se rătăcise de pământ ?
Hăituind spre puncte cardinale,
Dacă tot ajunse nicăieri,
Zborul lui să se fi frânt în piatră
Umdeva...prin pajiști de tîceri...
L-am privit cu mii de ochi deodata
Cum își adăpa acolo , sus,
Sufletul... Apoi s-a dus spre zare,
Dar de ce venise nu ne-a spus.
NIAGARA SUFLETULUI
Doamnei DIANA
A rămas in urmă boarea de salcâm
Și-atingeam cu dorul celălalt tărâm
Ce-l zidea în minte raiul de condori
Din mit mioritic - poate din fiori
Noi eram drumeții către alte ere,
La sania noastră trăgeau Cai-Putere,
Inima din stânga,dintr-un crin de fată
pulsa spre albastrul fără nici-o pată
și-mi denea să cuget
sau să strig hai-hui;
dar mă răstignise gândul cel dinntâi;
Soarele din ceață vâslea să răsară.
Sângele se zbate ca o Niagară,
Se zbătea frenetic din înalt spre jos
într-un ochi de lume plăsmuit frumos
metaforă blândă poleită-n vers,
dar până la oază mai aveam de mers.
...Dintr-un de clipe,dintr-o ceații rouă,
s-a ivut Cascada - o minune nouă
ce sorbea lumina celuilalt tărâm
și-a rămas în urmă boarea de salcâm.
Mari minunile lumești
Doamne,cum ni le cioplești?
De unde ai avut putere
Să topești erele-n ere
Si de unde au obidă
Să supui tainele-ntihnă?
...Trupurile noastre mici
în imens devin furnici
si vulcanul cel din cer
dă-n pămînt cu pumni de ger
și ne strânge-n denie
puri,cu pioșenie;
cerul,apa și pământul
mai întâi a fost cuvântul
ce-a privit minții grămadă
și-a zis :facă-se Cascadă,
stavișă,să nu te vânturi
către cele patru vânturi;
pui de umbră trecătoare,
Omule ars de ardoare
Lângă marea Lui minzne
Îngenunche-a rugăciune:
Mari minunile cerești
Doamne,cum le împlinești?
*
Lâng-acest spectacol infinit
Ziua se alungă-n asfințit
Si noi plecăm - plecarea e și ea
Un strigăt izvorât din altă stea.
Timpul iert rămâne-n timp banal
Iar noi vîslim spre punctul cardinal
Ce ne așteaptă peste dor și mări
Spre alte miriade de-ntrebări.
Minunea opta stă-n clepsidra ei
Pulsând in infinitul phanta-rei
Cu pescăruși ce-n aer se-nfiripă
Si oamenii spoiți în sfânta clipă
A somnului divin și efemer
Ce Dumnezeul ni l-a dat din cer
Lângă acest tărâm - orbit de vis
Am semănat idei pe-un manuscris
Si între elixir și-ntre coșmar
Am ascultat de visul cel barbar:
Să mergem Doamna mea din Bethleem;
De-atunci îni strigă-n suflet un poem
Ce s-a vrut scris
și l-am scornit ăn vara
Cînd am visat în doi,la NIAGARA
______________________________________________________________________________________________
|
George Filip din Montreal 8/31/2002 |
Contact: |
|
|
