O sută de lumini
E atâta liniste în lumină,
dar noaptea are pasii printre vise,
adormiti în rătăciri sub luna plină,
căutând diminetile promise.
Pe clopotele cu rouă stau licurici
admirând lumina zilei pusă-n flori,
despre orizont nu poti nimic să zici
si singurătatea vrea stele să cobori.
Asteptarea cu priviri odihnite
ca o rândunică ce zboară prea sus,
insinuează totul si promite
doar un simplu felinar către apus.
Lângă munti de ceată cu o lumânare
aduc pe linistea anilor senini,
prin cuvinte zăbovite în amnare,
un mic buchet cu o sută de lumini.
O rugăciune luminată
Albastrul cerului e mai aproape
dacă taci, vorbind numai din pleoape,
dar cuvântul are totusi adieri,
nu s-a oprit pe visele de ieri.
În anii care îti sunt un pas pierdut
caută în timpul uitat realitatea,
eliberează-ti imaginea din trecut,
ca să înflorească seninătatea.
Piramida nu vrea o aripă acum,
caută grădini înflorite lângă drum,
dar noi îngropăm privirile cu patimi
si nu-ntelegem marmura din lacrimi.
Niciodată nu poti să mergi doar stând
viata trece, nu s-a oprit vreodată,
din ecuatii am un răspuns plecând
alături de-o rugăciune luminată.
Vorbe de poveste
Un pustiu uitat sub gheată
îmi pare un portret ascuns,
fluturând ca o paiată
vorbe care n-au nimic de spus.
Nu suntem numai duiumul
stând pe margini de paragini,
când doar zarea ne e drumul
căutând vorbe în pagini.
Statornicia din noapte
chemările le îngheată,
o vorbă sculptată-n carte
ne căutăm pentru o viată.
Caut vorbe în izvoare,
frunzele m-ascultă sigur
punând pe destin culoare,
când m-asează într-un mugur.
|
Constantin Rusu 1/28/2012 |
Contact: |
|
|
