Scrisori către Mos Crăciun
Iti scriu misiva, mosule Craciun,
Un mos, si eu, platindu-i vietii, rata,
Cum faci minuni, si esti atat de bun,
Adu-mi-l iar, de sarbatori, pe tata
Pleca pe vremea asta dupa brad
Departe, hat, in Orlea lui natala
Pe Dunare, si Jiu, cata un vad
Sa imi coboare ingerii, in poala
Venea cu sate-ntregi de fericiti
La care daruise-un loc de munca,
Si il cinsteau si ei, prea multumiti,
Cu vin, cu oua, tuica, si cu sunca
Umpleau cu voci de ingeri sate-ntregi,
Si voiosia lor, intreg orasul -
La suflete, mai mari ca niste regi,
Strigau, razand din ochi : Traiasca nasul!
Ce tihna si ce drag, de sarbatori
Ce lume ingereasca, de la tara,
In plina iarna, aducea ca flori
Prea bucuroase inimi de povara
Si tata, sau bunicul, erau mosi,
Si-abia acum stiu darul cel mai mare
Ce mi-l dadeau, primit din mosi-stramosi,
Erau chiar ei, supremele odoare
Iti scriu misiva, mosule Craciun,
Vin negre vremuri, nu-s de ele, gata,
Cum faci minuni, si esti atat de bun,
Adu-mi l iar, de sarbatori, pe tata!
PSALM DE CRACIUN
Se naste cel ce-a renuntat la propria viata
Ca sa traiasca Iudele ce nu
s-au sinucis, cand s-au vazut la fata.
Ca sa traim si noi, si eu, si tu.
De vieti si vieti, cu viata Lui, ne-nvata
Sa facem Raiul pe pamant, de-acu.
Din inima, din minte, si din viata,
Sa existam si noi, si eu, si tu.
E viata noastra, firul cel de ata -
Sa-l toarcem sfant e marele atu,
Cu Omul- Dumnezeu, si-a Lui povata,
Sa vesnicim si noi, si eu, si tu.
Zi dupa zi, de raul ne inhata,
De ne insala simturile cu
Pustiul - Doamne, Te avem in viata,
Sa-Ti fim aproape, noi, si eu, si tu
COLINDĂ DE MOSI
Încet, încet, ne trecem, Doamne,
Cum arde ceara în cătuie,
Veri, primCOLINDĂ DE MOȘI
Încet, încet, ne trecem, Doamne,
Cum arde ceara în cățuie,
Veri, primăveri, și ierni, și toamne,
Îți punem sufletele-n cuie
Ca o manta de vreme proastă,
Vin moși cu-un dar să nu mai doară
Aceste trupuri de povară,
Ce au purtat comoara voastră
Încet, ne cocoșăm, de-a rândul,
Ne șubrezim de igrasie,
Din tot ce-am fost, rămânem Ție,
Să ne mai legeni, Doamne, gândul
Ba am uitat unde-i bastonul,
Ba nu mai știm unde e casa,
Ba am plecat cu tot plutonul
Să ne mai umple-o pâine, plasa -
Vin moși, mereu, și pleacă moșii
Ce dar pe lume să mai lase,
Că daruri au adus, frumoșii,
Până-au rămas doar piei, și oase
Și pleacă ei, ne vine rândul,
Să nu mai fim deloc în stare,
Să bucuram și prea flămândul,
Și prea sătulul - de iertare -
Încet, încet, ne trecem, Doamne,
Cum arde ceara în cățuie,
Veri, primăveri, și ierni, și toamne,
Îți punem sufletele-n cuie
Ca o manta de vreme proastă,
Vin moși cu-un dar să nu mai doară
Aceste trupuri de povară,
Ce au purtat comoara voastră
Încet, ne cocosăm, de-a rândul,
Ne subrezim de igrasie,
Din tot ce-am fost, rămânem Ție,
Să ne mai legeni, Doamne, gândul
Ba am uitat unde-i bastonul,
Ba nu mai știm unde e casa,
Ba am plecat cu tot plutonul
Să ne mai umple-o pâine, plasa -
Vin mosi, mereu, si pleacă mosii
Ce dar pe lume să mai lase,
Că daruri au adus, frumosii,
Până-au rămas doar piei, și oase
Si pleacă ei, ne vine rândul,
Să nu mai fim deloc în stare,
Să bucuram si prea flămândul,
Si prea sătulul - de iertare -
Încet, încet, ne trecem, Doamne,
Cum arde ceara în cătuie,
Veri, primăveri, si ierni, si toamne,
Îti punem sufletele-n cuie
|
