Poetica
DESCOMPUNERE
Râdem unii de altii,
Ne nefericim reciproc,
Încât respiratia
Devine
deloc.
Ne sufocăm cu răutate,
De parcă alt sens nu ar avea
Existenta, deja pe jumătate.
Dormim linistiti,
Când altii suferă
Din cauza noastră,
Putrezim pe dinăuntru,
Crezând că ne arde
O lumină măiastră...
Ne privim în oglindă
Distinși anonimi,
Împăunati, nevoie mare,
Dar nu stim că, de fapt,
Ne asteptăm
Propria lichidare...
ÎNSENINARE
Iubirile amânate, ratate,
Tot atâtea tristeti
Strânse în suflet
Si păstrate acolo,
Într-un sipet cu peceti.
Încerc să le desprind de mine,
Instantaneu,
Ca petalele unei flori în furtună,
Iar nu ale florii
Pălite de brumă.
Risipirea lor e înseninare,
Cu tot atâtea stele,
Cu câte dureri
S-a lăsat ispitită
Tărâna mea trecătoare
O SUPERNOVA
Mă răsfrâng în propria lacrimă
Si par o icoană în smerenie,
Rememorez înăltările, coborârile,
Vietile și mortile
Lacrimile mele,
Tot atâtea oglinzi,
În care îmi văd chipul
Împrăstiat pe treptele timpului
Absorbit în sufletu-mi
Ca o supernova
ISTORIE
Amintirile mă inundă
Și mă pârjolesc
Cu puterea focului sacru;
Ele sunt bătăliile,
Războaiele câștigate, pierdute
Sunt istoria mea.
Stârnite de vânturi,
Ele se descojesc de pe ziduri imprecise
Si cad în memoria clipei,
Ca melodii demodate
Dintr-o flașnetă ruginită
Amintirile,
Strigătul propriei limite
|
Domnita Neaga 6/30/2011 |
Contact: |
|
|
