Cãlãtoria - un hobby universal
Vara se apropie incet-incet si, odata cu ea mult asteptatele vacante si planuri de calatorii. Pentru mine calatoria reprezinta o evadare din cotidian, din rutina de zi cu zi si o noua ocazie de a explora lucruri noi. Iubesc sa calatoresc, fac asta din copilarie si cumva cred ca “imi era scris” sa fiu calatoare toata viata.
Care a fost cea mai frumoasa vacanta? Daca stau bine si ma gandesc fiecare vacanta a fost deosebita in felul ei. Cand eram mica, in copilarie, apoi in adolescenta, in liceu, vacantele mi le petreceam la bunici, la tara. Si ce poate fi mai frumos ca natura, rusticul sa te inconjoare permanent timp de trei luni, cat dura vacanta mare?
Timpul a trecut si norocul meu a fost de a-mi alege o meserie in care am inceput sa calatoresc, in multe tari, pe patru continente. Prima calatorie a fost in urma cu 35 de ani, cand zborul era o aventura. Ma rog, pentru multi dintre noi, era mai mult un vis de a iesi din Romania, de a calatori, de a vedea si alte tari, iar avioanele erau un simbol al libertatii de calatorie.
Apoi, sunt convinsa ca fiecare dintre noi a cantat cand era micut despre avionul care vine sa-l duca in zbor: „Avioane cu motor.....”. Copil fiind iti inchipuiai ca zborul este ceva magnific. Si asa este!
De altfel, eu mereu am fost fascinata de zbor, avioane, navete spatiale, aeroporturi. Chiar visam sa ma marit cu un pilot sau astronaut (in facultate am fost prietena cu un viitor inginer in industria aero-spatiala, deci un pic din vise se implinise). Mereu il puneam sa-mi explice cum functionaza aparatele astea de zbor, cum e motorul, structura lor. Desigur ca mintea mea de umanista nu intelegea mare lucru, insa era o placere sa aflu cat mai mult despre avioane. De asemenea, mereu am fost atrasa de atmosfera din aeroporturi. Cand eram micuta, imi doream sa fiu stewardesa... dar nu pentru ca as fi zborat, ci pentru ca imi placeau uniformele (intotdeauna mi-au placut) si pentru ca auzisem ca poti bea cat pepsi vrei... deh, copil crescut in comunim, visam cea nu prea aveam.
Ei bine, calatoriile cu avionul, chiar daca sunt programate cu multe zile inainte, nu sunt intotdeauna exacte in ceea ce priveste timpul de decolare/aterizare, sa alte situatii. Fiecare dintre noi a experimentat, cel putin o data in viata, asteptarea parca nesfarsita dintr-un aeroport, atunci cand zborurile au fost amanate din diverse motive.
Si totusi, eu iubesc aeroporturile. Acolo in cele cateva ore de asteptare imi place sa studiez oamenii din jurul meu: ma face sa simt ca traiesc, sa intuiesc ca nu sunt nici mai fericita nici mai amarata decat cei ce-mi sunt prin preajma. Iubesc aeroporturile, pentru ca amesteca lumea intr-un fel in care putine locuri de pe pamant o pot face. Aici oamenii devin, in sfarsit, egali si nedreptaile imparteli ale lumii se sting, precum lumanarile de pe un tort, suflate de buzele sarbatoritului.
In aeroporturi, „regulile casei” sparg barierele intre oameni: filtrele de control ii scaneaza pe toti deopotriva, iar pe monitorul de control nu apar niciodata zerourile din conturi si nici datoriile la banci. Apar doar spray-urile si sticlutele de sampon. Deopotriva sunt descaltati si saracii si bogatii, si-n aceeasi veselie le zboara, si unor si altora, curelele de la pantalori si ceasurile de pe mana. Caci aparatele tiuie nemilos, fara sa tina cont ca unui-i manager, celalalt – un simplu angajat;
In aeroporturi ii vei gasi, uniti in aceeasi asteptare, si pe patronii de multinationale, dar si pe cei ce-au facut foamea un an de zile, pentru a-si duce familia in vacanta.
In aeroporturi oamenii sunt cu totii egali. Si raman egali chiar si in aer, imediat dupa ce pasarile de metal s-au desprins de pamant: vazduhul isi aduce si el la numitor comun zburatorii. Varstele, sexele, pozitiile sociale, chiar si convingerile politice sunt amestecate toate in acelasi melanj al groazei de zbor, mai mult sau mai putin tinuta in frau. Pana si gandurile li se intalnesc la un moment dat, acolo, printre pufosii nori. Iar turbulentele le duce gandurile si unora si altora, catre cei dragi, facandu-i sa-si recapituleze, in secundele de panica, intreaga viata.
Diferentele reintra insa in vigoare la sol, cand cu totii resufla la fel de usurati, insa unii o vor lua spre resorturile de 5 stele, cu piscine azurii si caviar la micul dejun, iar ceilalti se vor pregati sa-si ridica cortul undeva, la malul marii, printre balarii.
Pentru ca in ultimile doua decenii calatoriile au devenit un hobby universal care ne ofera beneficii si avantaje, ne fac mai fericiti, mai optimisti si avioanele au devenit astazi indispensabile deplasarii omului. Ele fac parte din viata noastra si le iubim. Cum am putea trai fara ele? Te gandesti ca poti ajunge dintr-un colt al lumii in celalalt intr-un timp scurt avand in vedere ca daca o faceai terestru iti lua multe, multe ore sau chiar zile. Fara ele, viata secolului XXI, ar fi de neconceput.
Dragi cititori, pentru ca vacanta este asemenea dragostei: anticipata cu placere, traita cu bucurie si amintita cu nostalgie, urez tuturor, vacante si concedii frumoase si fericite, cu invitatia de a deschide larg ochii la minunile naturii, citindu-i frumusetea, maretia, gasind motive profunde de bucurie in ea.
Asadar, pregatiti-va bagajele pentru o vara agreabila si vacante de vis!
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver
|
Dorina Cornelia Aldea 6/4/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.