In dialog cu Doinița Mihaela Stanciu
În cadrul proiectului Zâmbetul unește pe care îl coordonez, inițiat de Asociația Culturală Leviathan în colaborare cu Biblioteca Județeană ,,Panait Istrati Brăila, Secția de Împrumut pentru Copii. Ludotecă, am lansat Interviul celor zece întrebări. Întrebările sunt diferite, de la copil la copil, iar în conținutul lor apar gânduri despre iubire, natură, prietenie și libertate.
Copiilor de la grupul Nino Nino le place această joacă, iar răspunsurile inocente sunt surprinzătoare. Unele sunt adevărate perle literare pe care le promovăm în publicații online și în videoclipuri editate pe această temă.
Și ce m-am gândit? Ia să o provoc la un interviu și pe doamna Doinița Mihaela Stanciu, bibliotecar la Secția de Împrumut pentru Copii. Ludotecă din cadrul Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila, care ne este gazdă la toate întâlnirile ale acestui proiect, implicându-se în activitatea copiilor de la grupul Nino Nino.
Cele zece întrebări vor avea însă o cu totul altă nuanță, în ideea de a o cunoaște mai bine, dar și în ideea de a o promova pentru meritul deosebit în activitatea de bibliotecar și, mai ales, pentru munca neobosită în educația copiilor.
Cine ești tu? este întrebarea comună pe care o adresez copiilor la fiecare interviu. Așa că nici doamna bibliotecar nu va scăpa de această primă întrebare.
L. B.: Cine sunteți dumneavoastră, doamnă Doinița Mihaela Stanciu?
Doinița Mihaela Stanciu: Mai simplu spus, sunt un suflet de copil într-un corp de adult. Asta sunt eu, pe de o parte! Pe de altă parte sunt bibliotecar la Secția Împrumut pentru copii. Ludotecă a Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila, mamă și soție.
L. B.: Mă bucură răspunsul dumneavoastră, cu toate că-l știam de când am început activitatea cu grupul Nino Nino, și evident, v-am remarcat prin neobosita muncă cu copiii. Uneori, nici nu făceam diferența între copii și dumneavoastră. Totuși, vreau să știu mai multe despre omul-bibliotecar și inevitabil, vine a doua întrebare: De ce bibliotecar și de ce la o secție de împrumut pentru copii?
D. M. S.: De mică, am crescut în lumea poveștilor, am învățat puterea cuvintelor. Mi-am dorit să le pot împărtăși și altora iubirea pentru lectură și am ales modalitatea cea mai frumoasă de a face acest lucru, devenind bibliotecar.
Dacă bunicul îmi spunea povești hazlii, bunica îmi spunea povești moralizatoare. De ziua mea primeam cadou cărți, așa că am descoperit lumea lor, ele devenindu-mi bune prietene. Mai târziu, la finalul liceului, am optat pentru studierea biblioteconomiei, cu atât mai mult cu cât în anul 1995 această specializare a fost reintrodusă în cadrul învățământului universitar brașovean. În copilărie îmi doream să devin cadru didactic, învățător sau educator. După finalizarea studiilor, am fost, timp de un an, profesor suplinitor de limba franceză la o școală din județul Brăila, o perioadă tare dragă mie. Din martie 2000 am început să lucrez la Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila, după o perioadă de șase luni petrecută ca bibliotecar școlar la Școala Gimnazială nr. 28.
De 8 ani însă, visul meu de a lucra cu cei mici s-a realizat, deoarece în prezent sunt bibliotecar în cadrul Secției Împrumut carte copii. Ludotecă, unde susțin numeroase activități destinate acestei categorii de vârstă.
L. B.: Ca bibliotecar într-o secție de împrumut pentru copii, aș sublinia că v-ați completat visul în totalitate și îndrăznesc să subliniez că sunteți mai mult decât un cadru didactic, învățător sau educator pentru că aici, copiii învață ce nu li se predă la școală. Aici e un univers întreg în care copiii învață lucruri noi prin joacă educativă, prin cântece și povești. Stârnindu-le curiozitatea spre cunoaștere, în această lume a cărților, copiii vin cu drag la bibliotecă. Asta mă determină să vă adresez o a treia întrebare: Câți cititori-copii vă calcă pragul și care este frecvența lor la împrumutat cărți?
D. M. S.: Din păcate, astăzi asistăm la o competiție între lumea lui Gutenberg și noua invenție, Internetul. Copiii accesează cu mare bucurie tableta și computerul, refuzând cartea, adică lectura, spre disperarea părinților și a cadrelor didactice.
Lectura a fost pusă la colț și a devenit o cenușăreasă a activităților recreative pe motiv că e depășită și nu aduce cine știe ce beneficii.
Acest lucru s-a resimțit și în frecvența împrumuturilor de carte, care sunt în scădere. Dintre cititorii-copii care frecventează biblioteca, mare parte consideră lectura o pasiune, un mod de a te instrui, restul un mod de petrecere a timpului liber sau o obligație.
L. B.: Periodic, le întreb pe fetițele de la Nino Nino ce cărți au mai citit, care e ultima carte pe care au citit-o și am observat că citesc, dar nu toate. Asta le pune în dificultate pe cele care nu citesc pentru că rămân în urmă cu unele cunoștințe despre natură, societate, ușurință în exprimare, limbaj coerent. Aceste carențe le obligă și pe ele să citească, să nu fie mai prejos. Totodată, am observat preferința pentru cărți cu povestiri mai aproape de realitatea de azi. Cele cu zmei și Feți Frumoși li se par banale. Apropo! A patra întrebare: Care sunt cărțile cele mai preferate de copii atunci când împrumută?
D. M. S: Așa este. Copiii din zilele noastre nu citesc orice. Copiii nu se mai simt atrași de poveștile clasice care apăreau în listele de lectură de-a lungul timpului, La Medeleni, Cireșarii, Aventurile lui Tom Sawyer sau poveștile lui Ispirescu. Sunt doar câteva dintre cărțile copilăriei noastre, dar nu mai sunt și cărțile copilăriei copiilor noștri. Ei preferă să citească cărți cu ilustrații, dinamice, ușor de citit, scrise din perspectiva lor, cu personaje care folosesc gadgeturi, care merg la mall sau care prezintă viața de la școală cu toate aventurile și provocările.
Astfel de cărți sunt Jurnalul unui puști, Însemnările unei puștoaice, Pisicile războinice, seria Harry Potter, Aventurile lui Habarnam, Minunea.
Sunt savurate cărțile lui Roald Dahl, fiind printre cei mai recomandați autori. Matilda, Charlie și fabrica de ciocolată sunt la mare căutare.
Și autorii români contemporani sunt pe val, Alec Blenche, Ioana Chicet-Macoveiciuc, Alex Donovici, Cristina Andone sunt doar câțiva din preferații micuților brăileni.
L. B.: Exact! Asta am obesvat la toți copiii din societatea de azi. Viteza de informare prin care trecem toți, nu numai copii, ne obligă la adaptare. Recunosc, de multe ori învăț de la copii lucruri noi și cu toate acestea inițiez în cadrul proiectului activități legate de istorie, natură, orașul lor, provocându-i la desen și creații literare. Sunt un fel de proiecte într-un proiect pe care le reiau periodic cu copiii. Și pentru că am rostit cuvântul ,,proiect, iată și a cincea întrebare: Proiectele pe care le desfășurați cu copiii sunt inițiate de dumneavoastră sau vin ca propuneri de la un nivel administrativ superior?
D. M. S.: Publicul-țintă al Secției de Împrumut este reprezentat de copiii preșcolari și școlari mici, clasele 0IV pentru care încerc să concep, să organizez și să ofer servicii adecvate.
Proiectele cultural-educative se înscriu în două categorii inițiate și coordonate de mine și desfășurate în baza unor protocoale de colaborare cu instituțiile de învățământ (școli și grădinițe) din Brăila sau prin parteneriate cu biblioteci publice din România.
L. B.: Iertați-mă că vă completez, poate modestia vă determină să nu spuneți tot, dar simt nevoia să subliniez că nu e lună în care să nu văd la secția pe care o conduceți, 2-3 proiecte noi, diferite, mereu altele, afișate viu atât în spațiul bibliotecii, cât și în spațiul virtual pe pagina de pe Facebook. Asta înseamnă implicare cu multă muncă și responsabilitate. Nu pun accent pe cantitate și de aceea se naște a șasea întrebare: Cum sunt primite aceste proiecte cu copiii și cât de mult se implică părinții în cadrul acestora?
D. M. S.: Proiectele inițiate au ca principal obiectiv apropierea copiilor de lumea fascinantă a cărților. Activitățile sunt diverse și implică momente de competivitate, de argumentare a celor mai bune alegeri, de implicare cetățenească. Colaborarea cu comunitatea este importantă pe tot parcursul acestor proiecte. Copiii răspund pozitiv și cu entuziasm la toate inițiativele, fie că e vorba de preșcolari sau școlari mai mici sau mai mari. Impactul acestor proiecte se regăsește și în numărul mare de participanți raportat în evaluarile fiecărui proiect. Părinții sunt cei care încurajează și sprijină participarea lor la acțiunile noastre. Mulți dintre ei devin pe parcurs voluntari ai bibliotecii și păstrează legătura pentru mulți ani.
L. B.: Vă spun sincer că în prima zi, când am început proiectul cu copiii, Zâmbetul unește, stăteam și mă întrebam ce înseamnă Ludodecă? M-am informat și am aflat. Așa se explică multele jocuri și jucării care se aflau în spațiul bibliotecii. Și atunci, vine firesc a șaptea întrebare: Ludoteca. Cum funcționează și care-i sunt activitățile?
D. M. S.: Ludoteca este o bibliotecă de jocuri un spațiu deschis, accesibil, dotat cu tot ce poate însemna joc și un loc unde copilul devine eroul principal al activităților. Ludoteca este zona de joacă și de relaxare, unde copiii pot da frâu liber imaginației și pot interacționa cu ceilalți. Rolul ei este să-i apropie pe micuți de carte, să le trezească interesul pentru ea și dorința de a reveni în acest spațiu mirific unde-i așteaptă comori.
Ludoteca bibliotecii brăilene e privită ca un atelier al fanteziei: pe lângă jocuri și jucării, oaspeții noștri pot poposi în țara basmelor.
L. B.: Minunat! Absolut minunat! Majoritatea întâlnirilor pe care le desfășor cu grupul Nino Nino se petrec în mijlocul acestor jucării. Nu vă mai spun câtă răbdare, ingredientul principal în munca cu copiii, trebuie să am cu ei până demarăm o activitate planificată. Uneori, sunt tentat și intru în joc odată cu ei. Nu mă pot abține. Și astfel, vine bucuria înconjurată de zâmbete și chiote copilărești. Legat de acest aspect se conturează a opta întrebare: În tot ce întreprindeți, având în vedere rezultatele de succes, zâmbetul este cel care vă animă?
D. M. S.: Lucrul cu copiii este unul special. Mă încarc din energia transmisă de ei, îi întâmpin și îi răsplătesc cu zâmbete. Împrumut din voioșia cu care vor să descopere cărțile și activitățile propuse și mă simt deja o persoana capabilă să transmită încredere, optimism celor din jur
cu zâmbetul firesc al omului ce trăiește printre cărți.
În această perioadă tristă, doar zâmbetul poate să aducă o rază de lumină și speranță în sufletele noastre. Zâmbetul cald și sincer al unui copil vine și înlătură mâzga grijilor cotidiene, este pentru mine colacul de salvare la finalul unei zile istovitoare, este imboldul magic care te face să o iei de la capăt cu mai multă energie și entuziasm.
Datorez zâmbetului de copil toate realizările mele pentru că el face Pâmântul să se învârtească și lumea să progreseze. Știu că atâta timp cât copiii vor zâmbi, minunile nu vor înceta.
L. B.: Același lucru îl pot afirma și eu. Copiii sunt moștenitorii societății noastre și avem datoria să le predăm ștafeta cu dragoste pentru carte, pentru cunoaștere, pentru prietenie, pentru iubire de oameni și natură. Sunt mulți de pentru, iar aici, copiii au prioritate la educație. Necondiționat. Societatea de azi trebuie să înțeleagă asta. În acest sens, munca cu copiii nu trebuie să se oprească, nu trebuie să ne afișăm obosiți în acest demers și de aceea vă adresez a noua întrebare: Ce proiecte aveți pe viitor privind activitățile cu copiii, cât și pentru munca din bibliotecă?
D. M. S.: Nu bănuiam nicicum în urmă cu ceva timp că activitatea intensă, cursul firesc al Ludotecii cu care ne-am obișnuit de ani buni încoace va fi întrerupt brusc de o criză fără precedent în istoria recentă a omenirii. Ceea ce a urmat a însemnat o adevărată provocare, să transferăm activitățile în mediul online și să menținem legătura cu dragii noștri cititori.
Dar nimic nu se compară cu bucuria și mulțumirea micuților noștri, cu voioșia lor atunci când se află în vizită la Ludotecă.
Cu toate acestea, am propus și voi propune celor mai mici cititori, o serie de activități menite să stârnească imaginația și creativitatea. La acest moment sunt în plină desfășurare trei mari proiecte: Prietenie pe o sfoară, Orașul meu, orașul tău, Scrisori către Moș Crăciun.
L. B.: Felicitări pentru tot ceea ce întreprindeți! Aportul dumneavoastră la aceste proiecte este cunoscut de majoritatea brăilenilor și poate că prin acest interviu vă vor cunoaște nu numai brăilenii, ci și o lume întreagă. Meritați. Acest interviu nu este întâmplător și am căutat să-l conturez într-un format mai original. Parcă îmi pare rău că am propus la început un interviu cu zece întrebări. Voiam să vă pun mult mai multe. Înțelegerea e înțelegere și iată și a zecea întrebare: Ce îndemn ați da copiilor privind cititul cărților?
D. M. S.: Rolul definitoriu al unui bibliotecar este acela de a recomanda cartea și de a promova lectura. Cartea este liantul dintre bibliotecar și public, mijlocul prin care îi educăm pe copii și le deschidem orizontul. Cartea este prietenul care unește adulții și copiii, dar și oamenii mari pot fi cuceriți de magia cuvintelor. Promovarea cărții și a lecturii reprezintă una dintre activitățile principale pe care se bazează o bibliotecă publică. În vremurile informatizate din prezent, important este să găsim mijlocul de a menține cartea în centrul atenției celor mici. Pentru a putea crește frumos, copiii au nevoie de modele, iar lectura este mijlocul prin care ei le pot cunoaște. De aceea, în activitățile realizate am pornit permanent de la premisa că indiferent de tipul evenimentului, cartea trebuie să joace un rol important.
Vă mulțumesc pentru invitația la acest interviu, educativ aș spune, și doresc să-l închei cu două citate celebre:
Dacă vreți să creșteți copii inteligenți, citiți-le povești. Dacă vreți să creșteți copii și mai inteligenți, citiți-le și mai multe povești! Albert Einstein.
Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu
Jorge Luis Borges.
|
Lică Barbu 6/3/2023 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.