Opinii - Schengen și iar Schengen!
Răspunderea la români
A devenit aproape un obicei la români de a
căuta explicații pentru eșecurile înregistrate de
națiune și de Țară în alte locuri decât în cele
responsabile de deciziile privind soarta României.
Recent, în 8 decembrie 2022, românii au trecut
prin momente neplăcute când au aflat că, datorită
opțiunii liderilor guvernului de la Viena, Consiliul
JAI al Uniunii Europene a respins solicitarea
României de a intra în spațiul Schengen, după
aproape 16 ani de când devenise membru al UE și
după încă un refuz al aceleiași instituții europene,
în 2011. Mass-media și media socială din
România au început imediat, ca la comandă, să
blameze guvernul austriac, Viena și tot ce era legat
de statul Austria pentru opoziția arătată față de
România în amintitul Consiliu de la Bruxelles.
Aceasta, chiar dacă a votat contra României și
Olanda! La București și în majoritatea orașelor
românești erau făcuți răspunzători pentru eșecul
răsunător al României principalii lideri ai
guvernului cu sediul în Viena! Aceste întâmplări
m-au dus cu gândul la un alt episod din istoria
noastră națională și europeană. Era după martie
1918, după ce guvernul României a acceptat un
armistițiu cu Germania și Austro-Ungaria, urmare
a numitei păci de la Brest-Litovsk și a avansului
armatelor Puterilor Centrale în teritoriul
românesc. Atunci, generalul Averescu, unul dintre
eroii români ai Primului Război Mondial, a
hotărât să intre în viața politică pentru a trage la
răspundere pe cei care nu au pregătit adecvat
România, care i-au secătuit capacitățile de
producție și rezistență, fiind dispuși chiar la
sacrificarea României doar pentru a se salva ei,
averile și familiile lor. Este ușor de înțeles că
generalul Averescu s-a referit la partidele politice
care au guvernat România la începutul sec.al XXlea,
la principalii lideri politici și statali care ar fi
trebuit să fie trași la răspundere de popor. Cu
sloganul “Răspunderea”, Averescu a și câștigat
campania electorală din 1920, dar a pierdut
guvernarea, la începutul anului următor, pentru că
nu a îndrăznit să se atingă de Ion I.C.Brătianu și
partidul lui liberal, de însuși regele Ferdinand.
Astfel că, răspunderile au fost căutate în altă parte,
cel mai adesea în exteriorul țării.
În situația noastră de astăzi, după ce i-a fost
refuzată României încă o dată intrarea în Spațiul
Schengen, răspunderea a fost imediat pusă în
seama Vienei, Austriei, guvernului acestei țări și
doar tangențial au fost îndreptate câteva întrebări
către liderii actuali de la București. Probabil,
conducătorii țării noastre și-au amintit de o
afirmație a profesorului Ioan Scurtu, din
decembrie 2011, care făcea trimitere tot la
Averescu, prin care istoricul bucureștean arăta că
răspunderile pentru eșecurile României de atunci
nu erau ale cetățenilor obișnuiți, ci ale
guvernanților țării. Iar acum, pentru a nu mai fi
îndreptată iarăși responsabilitatea către cei din
palatele puterii din București, a fost manipulată
opinia publică spre responsabilizarea
guvernanților din Austria. Dar, oricât vor fi arătați
cu degetul aceștia din urmă, care-și au păcatele
lor, răspunzătorii pentru eșecul României de a
intra în spațiul Schengen trebuie căutați în primul
rând la București.
Renumele Austriei și politicienii ei mici
Guvernanții de acum ai Austriei au
demonstrat că nu sunt real interesați de binele
poporului austriac și al cetățenilor europeni pe cât
de propria lor situație în partidul conservator,
formațiune cu evoluții clare spre iliberalism, și,
până la urmă, de câteva voturi prin care s-ar putea
menține ei la putere. Aceasta arată calitatea
îndoielnică a liderilor acestui partid, dovedită
progresiv în ultimele două decenii, dar care au
însă și mijloace de a influența politicile Uniunii
Europene pe care este evident că le desconsideră
și le folosesc doar pentru a obține ei și baronii lor
locali avantaje momentane, chiar dacă
declamează că se interesează de bunurile comune
europene, precum politica de azil sau gestionarea
fluxurilor de migranți dinafara spațiului
Schengen. Firește, aceasta este o parte care
devoalează numai câteva aspecte ale intereselor
guvernanților actuali austrieci, în speța discutată.
Cert este că unii politicieni de dreapta de la Viena
nu realizează că odată capitala lor a fost centrul
unui Imperiu frecvent blamat în Europa Centrală.
Deși Olanda a fost tot între oponenții României,
felul în care au procedat guvernanții austrieci, în
comparație cu cazul Croației, de exemplu, a
indicat o atitudine discriminatorie față de români,
a arătat că nu le pasă de români și România,
aceștia fiind considerați nedemni a intra în Spațiul
Schengen. În fapt, acei lideri politici austrieci au
amendat politicienii români care arată permanent
lipsă de respect față de cetățenii României,
aceștia fiind catalogați după lipsa încrederii lor în
autoritățile române (replica austriacă la
contestarea de către București a datelor Vienei
privitoare la migrație a fost respingerea credi -
bilității informațiilor provenite de la autoritățile
românești!).
Extinderea Spațiului Schengen
Tema extinderii Spațiului Schengen cu
Croația, România și Bulgaria nu a fost discutată
la București până când cancelarul Germaniei nu
a amintit-o într-un discurs la Praga, în vara
acestui an. Abia atunci liderii politici de la noi sau
năpustit asupra subiectului, făcând din el o
tolbă de aspirații pentru poporul român și o
competiție neloaială pentru „eroism” partidist și
chiar personal. Imediat au apărut evaluări de
partid și chiar guvernamentale care apreciau că
acum România era foarte bine pregătită
„tehnic”(?!), fiind susținută de toate statele
Spațiului Schengen, de instituțiile Uniunii
Europene pentru a intra în aria menționată. Mă
întreb dacă n-or fi existat la București și interogări
prin care să fie luat în seamă scenariul că
Germania și Franța au considerat că era bine ca în
zona Schengen să intre Croația, iar dacă vor fi
capabile a-și susține interesul și Bulgaria,
România? Mai ales că au apărut contestări
dinspre Olanda, Suedia și apoi Austria, receptate
de liderii României cu o superficialitate
înspăimântătoare. Răspunsul politicienilor de la
București a fost de tip politicianist, noi asistând la
o întrecere între partide, îndeosebi cele de la
guvernare, care să-și asume meritele cele mai
mari ale intrării României în Spațiul Schengen.
Comentatorii și analiștii „de casă” le-au ținut
isonul, creându-se percepția că suntem într-un
festival de glorificare a iubiților conducători. Nu
la fel a procedat Croația care, deși era prima
preferință între cele trei state, a procedat la o
negociere sistematică a interesului ei, nu doar la
Viena, ci și la Munchen, Berlin, Budapesta etc.,
chiar dacă știa că are susținerea unor „sponsori”
foarte influenți. Pe când politicienii români s-au
mobilizat doar în ultimele două săptămâni
înaintea reuniunii Consiliului JAI într-o
campanie disperată și penibilă de a obține votul
contestatarilor olandezi, suedezi și austrieci. Se
știe că pentru astfel de decizii este necesară
unanimitatea voturilor statelor membre și că o
singură exprimare negativă scoate statul aspirant
de la intrarea în Spațiul Schengen. Dar la
București se declama patriotard că țara noastră
avea susținerea tuturor statelor votante și a
instituțiilor europene și că în mod sigur, de data
aceasta, România va intra în zona Schengen. În
realitate, atât discursul politic de la București cât
și acțiunea autorităților și guralivilor noștri
politicieni dovedeau o crasă necunoaștere a
gestionării afacerilor europene și mecanismelor
decizionale de la nivel european. România se
comporta ca un actor aflat întâmplător pe calea
europeană, neștiind exact cum a ajuns acolo și ce
vrea. Iar aceasta după aproape 16 ani de când
România este membru al Uniunii Europene! No
comments!
Nevoia de Schengen
Realizarea Spațiului Schengen a început cu
aproape patru decenii în urmă pentru a se crea
cadrul de aplicare a libertăților fundamentale ale
Comunității/Uniunii Europene. În percepție
comună a fost văzută ca modalitate prin care
circulația liberă a persoanelor, mărfurilor,
capitalului, serviciilor devenea realitate, iar nu
doar constituirea frontierelor externe ale Uniunii
și ridicarea opreliștilor la granițele interne. De
aceea, majoritatea comentatorilor de la noi nici
nu au găsit argumente pentru susținerea
obiectivului intrării României în Spațiul
Schengen, deoarece deja cetățenii români
circulau fără vize încă din 1 ian.2002, iar
mecanismele Pieței Interne erau și mai sunt greu
de înțeles pentru mulți concetățeni ai noștri. Și
tot din necunoaștere, unii politicieni români au
propus să considerăm intrarea în zona Schengen
drept un mare proiect de țară, firește din lipsa
unui adevărat proiect de țară demult așteptat. Sa
mai spus că doar transportatorii ar fi beneficiat
de intrarea noastră în Spațiul Schengen pentru că
ei nu ar mai pierde ore și zile la controalele de la
graniță. Prea puține voci au arătat că principalul
avantaj al aderării la Uniunea Europeană a
rezultat din posibilitatea noastră de a interacționa
deplin în Piața Internă, ceea ce înseamnă și
intrarea în Spațiul Schengen, opțiune de altfel
prevăzută și în Tratatul de Aderare. Iar
transportatorii sunt operatorii mobilității
mărfurilor și pieței, nu doar a persoanelor. Or, e
clar că viteza de mișcare a mărfurilor, ca și a
capitalurilor, sporește randamentul
producătorilor. Ceea ce duce și la o
competitivitate mai înaltă a economiei naționale,
cu câștiguri însemnate pentru investitori,
producători și lucrători. Ar favoriza și înaintarea
pe scala convergenței economice și societale a
României, făcând-o mult mai atractivă pentru
noi investiții și intensificarea activităților
comerciale pe piața regională, continentală și
globală. Intrarea în aria și mecanismele
Schengen este, la urma-urmei, o înaintare a
României în procesul de integrare europeană, cel
pentru care am afirmat că am dorit să aderăm la
Uniunea Europeană. Așadar, era interesul nostru
să intrăm cât mai repede în Spațiul Schengen, ca
și în zona Euro, odată ce am reușit aderarea la
Uniunea Europeană. Știind efortul depus de
Croația pentru aderarea la Uniunea Europeană,
mă bucur și felicit autoritățile și cetățenii acestei
țări pentru succesul intrării deodată, la 1 ianuarie
2023, în Spațiul Schengen și Zona Euro! Așa da,
iată că se dovedește cum se pot înfăptui aceste
obiective ale integrării europene cu demnitate și
eficiență, cu voință și muncă determinată! Mă
bucur și pentru Bulgaria pentru că se apropie de
momentul intrării în zona Euro, chiar dacă a ratat
și de data aceasta obiectivul Schengen! Astfel că
va rămâne România, dintre statele UE aspirante,
să culeagă laurii... celui din urmă. Ceea ce pe
mine personal mă întristează enorm și mă obligă
să solicit autorităților românești a deprinde mai
repede mecanismele politicilor europene și
integrării europene, a munci mai mult și aplicat
pentru interesele românilor și României!
Diplomația românească și semnalele grave
Este evident că statul român are deficiențe
majore în aplicarea politicilor europene pe care a
dovedit cu prisosință că le desconsideră. La fel și
în ceea ce privește o presupusă politică externă pe
care politicienii noștri și unii pretinși „guru” ai
analizelor externe o poartă mereu la butoniera
veșmintelor și intereselor individuale, dar
nicidecum la drapelul României. Căci este de
mirare cum la București nu a fost tras semnalul de
alarmă când Austria, Ungaria, Serbia au agreat o
înțelegere despre așa-numita problemă a
migrației. Și nici când Munchen, Viena, Zagreb au
constituit un triunghi al intereselor zise-energetice
în zonă. Era evident grupajul iliberal recent
operaționalizat în regiunea central-europeană pe
care probabil l-a aprobat și dl.Manfred Weber,
liderul principalei grupări din Parlamentul
European, care a continuat manevra de susținere
a unor șefi de partide de tip Orban Viktor, după
cum a dovedit-o inclusiv într-un recent cadru
partidist „popular” de la Viena. Ceea ce
echivalează cu o subminare deschisă a
obiectivelor Uniunii Europene. În acest context,
multe voci politice de la București au mizat pe o
presupusă influență a prefăcătoriei d-lui M.Weber
în favoarea României, iar câteva glasuri socialiste
din capitala țării noastre au făcut gargară
patriotardă prin Bruxelles și alte capitale
europene, trecând însă cu maximă superficialitate
pe lângă fenomene regionale și europene care
vizau direct și indirect interesele românești,
inclusiv atingerea obiectivului intrării în Spațiul
Schengen.
Mai negociem?
Liderii politici de la București au demonstrat
încă o dată necunoașterea și incapacitatea ducerii
negocierilor europene, resubliniind percepția că la
acest capitol suntem periculos de înapoiați între
statele membre ale Uniunii Europene. Tratatul de
Aderare(Art.4) prevede angajamentul României
de a aplica integral dispozițiile acquis-ului
Schengen și pașii care trebuiau făcuți pentru
intrarea în Spațiul Schengen. Este menționat clar
că, după evaluarea stadiului pregătirii de către
Comisia Europeană și aprobarea raportului
acesteia în Parlamentul European, statele membre
ale Spațiului Schengen efectuează propria analiză
a modului cum statul aspirant a aplicat acquis-ul
Schengen, desigur în funcție de percepțiile și
poziționarea lor față de problematica generată
ariei și interesului lor. Ori, în acest proces este
nevoie nu doar de „discuție comprehensivă”, ci de
o veritabilă negociere prin care statul candidat să
argumenteze cum își armonizează interesele cu
zona Schengen și cu fiecare stat membru al
acesteia, deoarece adesea subiectul este conectat
aspectelor Pieței Interne, dar și siguranței publice
și securității naționale. Ultima fază este cea a
votului cu unanimitate în Consiliul JAI, nu de
puține ori lucrurile limpezindu-se chiar în timpul
lucrărilor acestuia. O astfel de negociere este un
proces sistematic, de durată, bine coordonat și cu
implicarea mai multor categorii de actori, în
primul rând guvernamentali, fiind urmată o
strategie coerentă și transparentă, implicând și
informarea corectă a publicului. Este tocmai ceea
ce a lipsit în abordarea recentei tentative a
României de a intra în Spațiul Schengen. Nu s-a
detectat o strategie limpede de acțiune și negociere,
fiind ușor de constatat o abordare mai degrabă
politicianistă și doar cu câteva zile înainte de data
Consiliului JAI existând semnale firave de
negociere europeană. O astfel de politizare a și
permis cancelarului austriac și ministrului de
interne de la Viena să accentueze asupra unor
mesaje cu iz politic și electoral deplasate, pentru ași
urmări propriul joc și interes în luptele de putere
din interirorul Austriei. Ce-i drept, cu sprijinul
Partidului Popular European care s-a asociat astfel
și acțiunii celor care urmăreau decredibilizarea
instituțiilor și politicilor europene.
Ce e de făcut?
Reacția autorităților și politicienilor din
România a fost de a se lepăda de orice
responsabilitate pentru eșecul înregistrat de
România, în 8 dec.2022, și aruncarea întregii
răspunderi asupra guvernului austriac. Mai mult,
pe fondul unor înțelese nemulțumiri din partea
populației românești, alimentată masiv în ultimii
ani de discursuri politice manipulative, această
atitudine publică a fost ghidată pe un teren al
isteriei populare, desigur vizând guvernamentalii
din Austria. Aceasta fără a se ține seama de faptul
că la o viitoare încercare de accedere a României
în Spațiul Schengen, guvernul de la București va
avea nevoie de votul guvernului Austriei și a
celorlalte state votante care, de-acum încolo, se
vor uita mult mai atente la reacțiile politicianiste
ale liderilor români. Ar fi fost mai util și sănătos să
se analizeze critic modul cum guvernanții
României au abordat subiectul pregătirii și
convingerii mediului european pentru ca țara
noastră să fie acceptată în Spațiul Schengen. Și să
se insiste pe întărirea încrederii tuturor europenilor
față de statul român, guvernul lui și liderii politici
ai acestuia. Conduita șmecherească, neo-fanariotă
a politicienilor de la București este deja cunoscută
în detalii de statele membre ale Spațiului
Schengen, iar escamotările guvernanților români
în privința politicilor europene sunt deja
înregistrate nu doar la Bruxelles, ci și în capitalele
statelor europene, fiind principalul motiv pentru
care România și românii nu pot beneficia deplin
de aderarea la Uniunea Europeană. E imperios
necesar ca procesul decizional european al
României să intre pe făgașul normalității,
implicând competențe reale, instituții sănătoase și
direcții clare conectate integrării europene.
Întărirea capacității de negociere la nivelul
Uniunii Europene s-a dovedit iarăși că trebuie
luată în seamă, ceea ce nu s-a făcut nici după
recentul episode al PNRR, însemnând că liderii
României nu vor (sau nu pot) să extragă
învățămintele bune nici după multiple greșeli și
eșecuri. De altfel e dovedit că guvernele de la
București nu au reusit să gestioneze adecvat nici
succesul aderării la Uniunea Europeană!
Nu voi propune eu o “foaie de parcurs” pentru
următoarea etapă a reînscrierii țării noastre în
cursa pentru intrarea în Spațiul Schengen,
deoarece aceasta este datoria guvernului
României. Dar, nici nu pot trece peste observația,
care este la îndemâna oricărui cetățen al
României, că guvernul de la București a performat
mediocru ca stat membru al Uniunii Europene, în
ultimii 16 ani. Poate ar fi bine să ia lecții de la
guvernul croat, dar și de la altele, care și-a stabilit
serios niște obiective (ex. Euro, Schengen),s
trategii realiste, programe de aplicare a acestora și
le-a urmat consecvent, trecând peste obstacolele
corupției și crizelor diverse, negociind permanent
în Bruxelles și celelalte capitale europene până la
atingerea țelurilor pe care și le-a fixat în proiectul
național de dezvoltare accelerată a Croației.
Aceasta în timp ce politicienii români doar
simulează adoptarea unor strategii și programe pe
care le așează imediat pe rafturile din arhivă și
izbucnesc în campanii nervoase și iraționale,
luând profil de victime închipuite, atunci când se
ivește un context întâmplător care i-ar putea aduce
în prim-planul politicii naționale și europene. Câte
strategii și programe de aplicare a acquis-ului
Schengen au fost elaborate la București, iar noi
suntem încă tot în afara Spațiului Schengen?! Câte
strategii și planuri de aplicare a măsurilor pentru
adoptarea Euro a aprobat guvernul român, iar
România pare că se tot îndepărtează de zona
Euro?! Oare sunt acestea aditudini politice care
pot susține credibilitatea liderilor, guvernului și
statului român în relația partenerială cu instituțiile
europene și statele membre ale Uniunii
Europene? Răspunsul este dat și de felul în care
sunt priviți liderii politici și România peste tot în
spațiul european și nu numai. Recentul episod
Schengen, cu opoziția Austriei, Olandei și
probabil încă vreo câtorva state membre, a
developat o fotografie care spune…mai mult
decât o mie de cuvinte! Ceea ce ar trebui să facă
să sune clopotul (nu doar clopoțelul) pentru
actualii și viitori lideri politici români!
Nu este deloc greșit ca cetățenii României
să aibă aspirații tot mai mari. Dimpotrivă, pentru
a recupera întârzierile în procesul de dezvoltare și
a fi deplin convergenți cu lumea evoluată, ar
trebui să avem ambiții și mai înalte. Dar acestea să
fie bine ghidate de lideri și instituții dedicate total
realizării așteptărilor populare. Prin Tratatul de
Aderare la Uniunea Europeană ne-am asumat să
intrăm cât mai repede în Spațiul Schengen, suma
bugetului european destinată nouă prin Facilitatea
Schengen fiind susbstanțială.
Așa că trebuie să urmăm această cale: SCHENGEN ȘI IAR SCHENGEN!
Piata Financaira , Opinii
Prof. univ. dr. Vasile PUȘCAȘ
Jean Monnet Ad Personam Chair
|
Vasile Puscas 12/26/2022 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.