Tara de unde vin: Obrazul aproapelui
Motto:"Si secolii-nchid-ori deschidà cum vreu / Eterna ursitelor carte Din suflet eu fi-ti-voi, tu, neamule-al meu, / De-a pururi nerupta sa parte" George Cosbuc
De la o vreme, mai ales de prin 1990 încoace, am fost acuzati deschis, în repetate rânduri, ba cà suntem antiixiti, ba cà nu suntem destul de ygrecofili, ba cà prea suntem zedisti. Iar dacà, prin omisiune, am scàpat neacuzati de ceva pânà in 1990, "gresala" s-a remediat iute dupà aceea. Fiecare, care si-a permis sà aibà gura mare, a facut-o pe seama românilor. Lista e cam lungà si nu are rost sà o reproduc aici. Vorba fostului meu profesor de geografie, “se stiu ei, cei care au gresit”.
Au fàcut-o si unii care n-au avut nici un motiv, au facut-o si altii care ar fi trebuit sà tacà. Unii au fàcut-o ca sà câstige si ei un ban si încrederea unor stàpâni; altii - ca sà arate cà, ajunsi la vârsta când se pot plimba tantosi pe ulita mare, stiu si ei sà scuipe printre dinti. Altii o fac ca parte dintr-un plan cu bàtaie lungà, pentru aplicarea càruia propaganda trebuie sà pregàteascà terenul. Si, în sfârsit, mai e categoria celor care, când s-au vàzut cu sacii în càrutà, au simtit cà trebuie sa facà ceva, în semn de recunostintà; si pentru cà alta nu stiu, au dat si dau cu piatra. E trist, dar totul face parte din viatà. Mai ales din cea politicà. In politicà nu exista prieteni, ci doar - în cel mai bun caz - aliati. Asta probabil dintr-o oarecare decentà, ca notiunea de prieten sà nu-si piardà chiar orice semnificatie. Desi, mai ales în ultimii ani, aud în discursuri politice sintagma "our friends and allies"; cei care o folosesc includ probabil în categoria "friends" pe cei càrora - din varii motive - nu pot "sà le-o tragà", iar în categoria "allies" pe cei càrora încà nu "le-au tras-o" fiindcà pentru moment distractia ar costa prea scump...
Altfel, pe pàmântul acesta care ne supotà cu stoicism e încà loc pentru toatà lumea. Tràieste cinstit si lasà si pe altii sà tràiascà - ar fi un principiu demn de urmat. Pàcat cà nu sunt prea numerosi cei care se ghideazà dupà el. Unii parcà n-au altceva mai bun de fàcut decât sà dea palme în stânga si-n dreapta. Si privind lucrurile din perspectivà româneascà, pare cà noi am fi una din tintele preferate. (Nu-i mai putin adevàrat cà, dac-am duce-o mai bine, multi n-ar mai avea motive sà se plângà si nu ne-ar mai aràta cu degetul.) N-as merge chiar atât de departe încât sà propun ca la fiecare palmà sà întoarcem aproapelui si obrazul celàlalt, dar nici nu trebuie neapàrat sà ràspundem la toate provocàrile. Poate sà gresesc considerându-le provocàri, dar parcà prea des se intâmplà ca, de exemplu, de îndatà ce se deschide pe internet o rubricà de discutii pe subiecte social-politice, sà aparà cineva (de obicei nu mai mult de unul) care spurcà locul cu un limbaj cutremuràtor de vulgar. Trebuie sà pàstràm o atitudine demnà, consecventà si sà nu ne pierdem simtul màsurii. Unii mà vor întreba: "Si o sà-i làsàm, asa, pe toti neavenitii sà ne facà albie de porci farà sà le dàm replica?"
Vedeti, boieri dumneavoastrà, eu sunt de pàrere cà trebuie sà avem în orice situatie o atitudine de "gentlemen". De la omul de rând pânà la cel mai înalt nivel. E o atitudine care merità sà fie învàtatà de la britanici. Nu trebuie sà ràspundem la toate provocàrile murdare. Sà iertàm gresitilor nostri, dar sà nu uitàm. Si când se va ivi ocazia potrività, sà le reamintim detractorilor - clar, dar fàrà patimà sau vorbe grele - cum ne-au încondeiat odatà. E o lectie excelentà pe care cei cu musca pe càciulà n-o vor uita curând... dacà au ceva sub respectiva càciulà. Iar dacà n-au, de unde nu e - nici Dumnezeu nu cere. Mi-aduc aminte de socru-meu care intreba odatà pe un cunoscut, un ardelean, colonelul C.G.: “Cum se face, domnule colonel, cà sunteti mereu bine dispus si cu zâmbetul pe buze?” “Apoi nu le pun eu pe toate la suflet. Prostia o las sà mai si treacà”. Intelept sfat. Altfel, cine se amestecà în tàrâte…
Kitchener ON Liviu Ràdulescu
|
Liviu Ràdulescu 12/20/2022 |
Contact: |
|