Poezii
Toamna în grădină
Merele și-au pictat culoarea, într-un roșu sângeriu
Boabele de struguri crapă, de must și soare auriu
Pătlăgele roșii stau să cadă, de pe tulpinile firave
Vinetele își pleacă bogăția, peste frunzele firave.
Gospodina ca-n poveste scoate morcovi din pământ
Frunze zboară-n dans tomnatic, duse in valuri de vânt
Din gutui se simt miresme, de un parfum îmbietor
Din nuc o hoțomană cioara, a plecat cu una în zbor.
Tremurând ca le vine rândul, sa ajungă în coșul mare
Dolofanele verze, vor fi bune, murate iarna la mâncare
În cântec de uscăciune, fasolea din păstăi în sac visează
Că vor fi-n zile geroase, pe masa, lângă un ciolan pe varza.
Timpul trece, timpul zboară, seara peste gradina coboară
Doar un liliac cu ochii închiși, își căuta în zbor hrana iară
Toate dorm în adâncă visare, ce-a mai rămas prin gradina
Pana când în zorii zilei, harnica gospodina, la cules o sa vina.
TARA IN CARE...
Țara în care… de ani buni, noi cu respect trăim
Cu aceeași aleasă demnitate din suflet o iubim
Căci EA…ne-a dat pâine buna, lumina și casa.
Si de durerile sufletești și medicale mereu îi pasă.
Ne-a oferit oportunitatea, de a ne face propriul plan
Și capital bun ne-a dat, pentru binele nostru an de an
Cu care i-am mulțumit omenește, pe ai noștri nepoți
Și câte o bucurie le-am mai făcut. mai rar, la toți.
Aceasta e țara, CANADA... cu legi riguros respectate
Ce-i face oricărui cetățean, de-i bun sau rău, dreptate.
Pe noi, cei veniți din lumea veche, ne-au primit cu răbdare
Căci și ei au ca noi, rădăcini mai vechi sau mai noi, fiecare.
Sângele este la fel, normal, în toata ființa omeneasca
Vrem nu vrem, doar pe acest pământ poate sa trăiască
Dar dacă păsările cerului pot zbura, în orice parte de lume
Și fiii pământului, au dreptul sa lase oriunde, pe EL urme.
Important este ca, acolo unde cu credință, vei lăsa urma ta
Din îngemănarea ființei tale, cu cei ce ti-au deschis poarta,
Sa emane dragoste și respect, căci doar așa mereu răzbesc
Să-si duca viața în pace și liniște, sub harul Dumnezeiesc.
AMURG DE TOAMNĂ
Soarele își destramă lumina
Peste măreția munților mei,
În poiana din vale unde-i grădina
Cu brazi, cu nuci și cu tei.
Pe pajiștea cu stânci presărate
Unde gândul meu te-a iubit,
Îmi ard visele-n foc spulberate
De-al soarelui roșu asfințit.
De sub stânca cu colț vinețiu,
Cu glas de surdină coboară
Un fir de apă argintiu
Ce tulbură liniștea-n seară.
Acolo te voi petrece mereu
Să simți în amurg cum se duce
Iubirea din sufletul meu,
Spre sufletul tău să se culce.
Sub cetina verde de brad,
La lumină de stele mărunte
În foc de cleștar ca să-mi ard
Tâmplele mele cărunte.
Că n-am să mă vindec vreodată
De ochii tăi lacrima lunii,
De cosița ta de aur bogată,
De gura ta ca fraga pădurii.
Încet înspre tainica fântână
Prin noapte te voi duce în brață
Amurgul din mine rămână
Lumina ce urmărește a ta viață.
Amurg, amurgul meu nebunatic,
Atâtea plăceri mi-ai adus
Am rămas, îndrăgostitul tomnatic
Departe cu gândul de apus
Decembrie 2022 Toronto
|
Achim Bucutea 12/10/2022 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.