Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Niciodatã toamna… Never Has Autumn…


Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,
Stau în tărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.

Păsările negre suie în apus.
Cu frunza bolnavă-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturând în sus,
Foile-n azur.

Cine vrea sa plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul ne’nteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-si îngroape umbra-n umbra lor, în ses.





Never Has Autumn… ( traducere Cornel Popescu )

Never has autumn looked more beautiful
To our soul so pleased with dying.
The plain bedded with silk so pale,
Trees weaving brocades for the clouds.
The plain bedded with silk so pale,
Trees weaving brocades for the clouds.

The houses lined up like pitchers
With wine aged on their clay bottom,
Stand on the blue bank of the sun’s stream
From whose mire we drank gold.
Stand on the blue bank of the sun’s stream
From whose mire we drank gold.

The black birds fly up into the sunset,
Like the ailing leaf of the gray hornbeam
That sheds its leaves, flicking them away
Into the azure sky.

He who wants to weep, he who wants to mourn,
Come and hear the unintelligible call,
And with his eyes on the poplars’ ethereal flare
Bury his shadow in their shadow, in the plain.
And with his eyes on the poplars’ ethereal flare
Bury his shadow in their shadow, in the plain.






Tudor Arghezi    9/27/2013


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian