Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Clipe care te urmăresc toata viată

A fost un alt mare dar de la Dumnezeu ca, din cei 82 de ani ai săi, marele regizor Sergiu Nicolaescu să-si petreacă o jumătate de oră din viata sa cu mine. Eram în concediu pe plaja Mării Negre de la Eforie Nord, împreună cu sotia mea Mioara. Deodată îl văd pe plajă pe deja cunoscutul regizor Sergiu Nicolaescu. Nu-mi venea a crede. Era îmbrăcat într-un costum de vară, cafea cu lapte, tinându-si haina peste umăr, si păsea falnic în drumul său spre faleză. Am stat câteva momente parcă încremenit, nu-mi simteam nici respiratia.
După ce regizorul a trecut pe lângă noi, am lăsat-o pe plajă pe sotia mea si încetisor, parcă vrând să nu-l supăr cu ceva m-am luat după el. L-am ajuns si mergeam în linie. Nu puteam să pierd această ocazie, cum se va dovedi în timp, a fi unică. Aveam cu mine primul meu aparat de filmat Meopta de 8 mm, pe care-l simteam că mă încurajează în gestul meu.
“Dumneavoastră sunteti domnul Sergiu Nicolaescu?”, l-am întrebat vădit emotionat până în vârful urechilor. A zâmbit în coltul gurii si mi-a răspuns - “Da”. Era vocea din ecranul filmelor sale, am simtit cum sângele îmi invadează întreg trupul, o stare de emotie si bucurie, de timiditate si îndrăzneală… Cu glasu-mi, parcă piedut, am reusit totusi să articulez câteva cuvinte : “Vă rog, îmi dati voie să vă filmez”? El s-a uitat la mine si a văzut că tin în mână aparatul. Tocmai ajunsesem la planul înclinat care urca spre faleză. “Bine, ce vrei să fac“? mi-a răspuns. Atunci, entuziasmat, i-am zis că eu o să fiu sus, pe faleză, cu camera si că el trebuie doar să urce spre mine si când va fi sus, să privească în stânga, apoi să o ia spre dreapta si să-si continue mersul până cand îi voi spune stop. Asa a si făcut. M-a asteptat să ajung sus, să mă pozitionez si să-i spun “MOTOR“! După “STOP“, a venit la mine, s-a uitat la cameră, a studiat-o un pic, m-a întrebat de unde sunt, mi-a dorit succes si ne-am despărtit. N-am să uit niciodată că renumitul regizor Sergiu Nicolaescu m-a lăsat să-l filmez timp de trei minute, el acceptând să fie regizat de mine. Asta se întâmpla prin 1974.

În 1976 am fost să-i fac o vizită la Bucuresti. Aveam un film cu Sergiu Nicolaescu, în regia lui Benoni Todică si, un altul de 11 minute care luase locul trei, medalia de bronz la Festivalul filmului de la Timisoara, filmul Visul. Mai aveam cu mine două role, una de 8 mm si alta de 16 mm. Am ajuns în Bucuresti si am mers direct la blocul unde locuia. Adresa mi-o dăduse domnul Vasiliu de la România Film. Stiu că în balcon, la etajul doi avea un frigider FRAM. Am ajuns la usă, am sunat si dinăuntru mi-a răspuns o voce de femeie în vârstă. Am bănuit că trebuie să fie mama lui. Nu mi-a deschis, ci doar m-a întrebat ce vreau si când i-am spus că doresc să-l văd pe domnul regizor ca să-i arat filmuletele mele mi-a răspuns că nu este în oras ci este plecat la filmări în Dobrogea. Trist m-am plimbat pe străzile Bucurestiului până la următorul tren spre casă.

În 1979 am fugit din tară si de atunci am sperat că poate o să ajung vreodată să-l reîntâlnesc. Din păcate nu s-a mai întâmplat acest lucru.
În Australia am studiat film si consultând documente de referintă din domeniul cinematografie, am observat că dictionarele din vest îl mentionau doar pe Sergiu Nicolaescu ca regizor român pe langă alti mari regizori care lucrau deja de mult timp în Hollywood. M-am simtit mândru de timpul nostru.
Asa a fost să fie: Dumnezeu să-l ierte!

BEN TODICA
Cineast, Australia





Ben Todică    1/5/2013


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian