Prof. univ. dr. docent Titu Georgescu
(23 februarie 1929 - 28 iulie 2004)
S-a născut la 23 februarie 1929 la Corabia, judetul Olt, fiu al sotilor Enache Georgescu si al Filofteii; copilăria si primii ani de scoală i-a petrecut în localitatea natală. În urma concursului premiantilor din tară, dintre care numai 40 au reusit, s-a înscris la Colegiul National „Niculae Filipescu" de la Mânăstirea Dealu - cunoscut si ca Liceul Militar Predeal - pe care l-a absolvit în anul 1948. Între anii 1948 si 1952 a urmat cursurile Facultătii de Istorie la Universitatea din Bucuresti, care pe atunci purta numele lui C. I. Parhon. În perioada 1950-1952, încă înainte de absolvirea facultătii, a fost preparator asistent, iar după sustinerea examenului de stat, la toate cele patru materii a obtinut calificativul „foarte bine" si diploma de licentă. A activat în cadrul universitătii ca: asistent (1952-1955), lector (1958-1960), conferentiar (1960-1967) si apoi ca profesor la facultătile de filozofie, drept si istorie. În perioada 1954-1956 a fost secretar stiintific la Institutul de Istorie a Partidului, de unde, din cauza modului său de gândire, care nu coincidea cu cel al directorului de atunci - M. Roller, personajul malefic al istoriografiei românesti - a fost eliminat până la moartea acestuia. Între timp a ocupat functia de redactor la Editura Stiintifică din Bucuresti. A revenit la universitatea bucuresteană în anul 1958, ca profesor la Facultatea de Filozofie, fiind până în anul 1970 si secretar stiintific la Institutul de Studii Istorice si Social-Politice. Aici si-a adus o importantă contributie la selectionarea si promovarea, dintre fostii studenti, a tinerilor cercetători, reusind să schimbe nu doar compozitia necalificată a personalului ci si orientarea de fond a institutului. În anul 1960 a sustinut teza de doctorat intitulată „Organizatii antifasciste si antirăzboinice" obtinând titlul de doctor în istorie, iar începând cu 1965 a îndeplinit si calitatea de redactor sef la revista „Anale de istorie".
1966 si 1967 au fost anii în care profesorul Titu Georgescu a mers pentru specializare în Franta, la Sorbona, prilej pe care l-a valorificat în scopul cercetării dosarelor Arhivelor Frantei si a depistării a peste sase sute de documente privind istoria modernă a românilor (acestea fiind cuprinse ulterior în paginile unui volum). Alături de un grup de tineri cercetători, Titu Georgescu a initiat aparitia, în anul 1967, a revistei „Magazin Istoric" pe care a condus-o până la finele anului 1970 când, pentru calitătile sale dar si pentru substantiala contributie adusă la înfiintarea Universitătii din Craiova, a fost numit rector al acesteia, unde, în cadrul Facultătii de Istorie a predat istoria contemporană a României. Concomitent a continuat si predarea cursurilor la Universitatea din Bucuresti. Recunoscându-i-se înalta competentă si vastele cunostinte în domeniul istoriei, în anul 1972 profesorului Titu Georgescu i-a fost acordat titlul de doctor docent, pozitie care i-a permis ulterior îndrumarea stiintifică si conducerea lucrărilor pentru doctorat a peste patruzeci de doctoranzi, atât din tară cât si din afara ei (Grecia, Iordania, Japonia, Egipt, Israel, Iran si Bangladesh). Începând cu 1975 a ocupat postul de prorector la Universitatea din Bucuresti, până în anul 1981, când, bănuit că ar fi fost implicat în miscarea transcedentală s-a dispus îndepărtarea sa din această functie. În continuare, a activat ca profesor la Facultatea de Istorie-Filozofie a Universitătii din Bucuresti, până la împlinirea vârstei de 65 de ani.
Profesorul Titu Georgescu a fost initiatorul cursului „Probleme fundamentale ale istoriei patriei" - curs predat la insistentele sale începând cu 1976 în toate institutiile de învătământ superior din tară - dar si altele cum ar fi „România în cel de-al doilea război mondial - regimul de autoritate militară antonescian" sau „Istoria contemporană a României după 1944". Activitatea de coordonator, îndrumător stiintific pentru gradu I didactic, fiind o componentă a atributiilor profesionale, Titu Georgescu a concretizat-o în zeci de inspectii efectuate, recomandând profesorilor îndeosebi abordarea tematicii monografiilor locale, cu predilectie cele sătesti. A participat activ la congrese si reuniuni internationale ale istoricilor, la sesiuni de comunicări stiintifice si simpozioane în tări ale Asiei, ale Africii si ale Europei - în mod deosebit: Italia, Polonia, Franta, Iugoslavia, Marea Britanie, Belgia, Spania, Portugalia, URSS, Bulgaria si altele. A contribuit activ cu referate, comunicări si interventii la dezbateri apreciate favorabil de auditoriu - în special cele cu referire la perioada modernă sau contemporană a istoriei. A fost prezent la principalele reuniuni stiintifice din capitala României si din marile ei centre universitare, unde s-au dezbătut probleme de istorie. Numeroasele sale teze au sporit tezaurul stiintelor istorice, lucrările sale ocupând un spatiu dens în bibliografia autohtonă, iar pe plan international i s-a recunoscut ineditul multor afirmatii sustinute cu argumente de necontestat. Unele studii i-au fost publicate în periodice din tări europene: Franta, Polonia, Italia, URSS, Austria, Germania, Bulgaria, Belgia si altele.
Profesorul Titu Georgescu a fost membru în unele comisii mixte internationale de cercetare si documentare istorică: româno-franceză, româno-germană, româno-italiană, româno-sârbă, româno-cehoslovacă, româno-sovietică si vicepresedinte în comisia româno-japoneză, pozitii care i-au prilejuit apărarea cu ardoare a punctului de vedere românesc. Pe lângă participarea la sesiuni stiintifice internationale, profesorul Titu Georgescu a stabilit si întretinut legături cu o serie de istorici prestigiosi, cu care a colaborat în domeniul cultural-stiintific, reusind, sub această formă penetrarea zidului de necunoastere si popularizarea dincolo de hotarele României a adevărurilor istoriei românilor. Printre acestia se regăsesc: acad. prof. Maurice Baumont, prof. Henry Batovsky, prof. I. Mintz, prof. E. Frassatti, Jaque de Launay, Roger Gheysens si altii. În acest sens, cu ani în urmă, într-un interviu acordat revistei Viata Studentească, profesorul Titu Georgescu afirma: „...Cercetările mele s-au îndreptat spre căutarea sensului adevărului istoric, în raport cu devenirea noastră, cu prezentul epocii noastre, cu viitorul ei... Istoricii români trebuie să sustină afirmarea adevărului privind si prezentul trecutul nostru, astfel încât atunci când istoricii din alte tări se vor întâlni cu malformatii în tratarea istoriei noastre - născute din necunoastere sau rea intentie - să stie care este punctul de vedere al istoriografiei românesti si să mai stie că are la dispozitie materialele cuvenite pentru o interpretare corectă... "
În anul 1994 a fost invitat să contribuie cu un studiu în lucrarea istoricului german Helmut Heiber, intitulată The Weimar Republic, iar în 1995 a fost invitat special al Uniunii Culturale a Albanezilor din România la actiunea „400 de ani de atestare documentară a albanezilor pe teritoriul României". Tot ca o recunoastere a impresionantei operei si a statului stiintific al profesorului, American Biographical Institute l-a înstiintat, felicitându-l, că a fost selectionat pentru a face parte din a patra editie a prestigioasei lucrări „Five hundred Leaders of Influence". A proiectat si realizat două colectii de carte: „Mica Bibliotecă de istorie" - (1969) si „Evocări" - (1979), acestea cuprinzând zeci de monografii si biografii. În calitate de cadru didactic, profesorul Titu Georgescu a întocmit cursuri universitare personale, pe teme de istorie modernă si contemporană: „Istoria modernă si contemporană a României între 1848 si 1948"- Tipografia Universitătii Craiova, 1973, „Prelegeri de istorie a Patriei" - Tipografia Universitătii Bucuresti, 1978 si „România după 1944", „România în istoria secolului XX", „Istoria românilor" cursuri universitare (colaborări), volume de documente rezultate din studiul arhivelor, culegeri de studii si articole ale institutelor de istorie si multe altele, peste 120 de studii si comunicări publicate în revistele de specialitate. Din 1995 si până în anul 2004, până în ultimele sale zile de existentă, Titu Georgescu a profesat la Universitatea „Spiru Haret", mai întâi ca sef de catedră la Bucuresti, apoi ca secretar stiintific la Râmnicu-Vâlcea. În ultimii ani de viată, a prezentat o serie de referate la sesiuni stiintifice organizate în capitală, în tară si la comunicările sesiunilor stiintifice ale Fundatiei „România de Mâine" prin Universitatea „Spiru Haret", colaborând la diverse alte activităti stiintifice desfăsurate. Patriot autentic respirând cu întreaga sa fiintă românismul, pe care l-a cultivat cu abilitate si perseverentă, dar si apărându-l cu temeinicie si inteligentă, prin toate demersurile sale filozofice si scriitoricesti, profesorul Titu Georegescu a rămas
Dintre aspiratiile marelui intelectual nu au lipsit: „Solidaritatea intelectualitătii românesti de peste hotare, pentru apărarea României, consolidarea unui front al istoricilor români pentru o prezentă permanentă si foarte activă în promovarea adevărului despre istoria noastră, în toate tările lumii, răspunderea sporită a fiecăruia dintre noi, tineri si vârstnici, la datoria de constiintă ce ne revine în propăsirea tării si afirmarea locului ei în lume, antrenarea marelui potential al intelectualitătii din «provincie» la abordarea si rezolvarea acutelor probleme ale societătii românesti, stăvilirea nonpatriotismului cultivat de românii de peste hotare si de către iresponsabilii din tară, afirmarea activă a virtutilor nationale ale poporului român si nu în ultimul rând, antrenarea intelectualitătii satului românesc - profesori, medici, preoti, ingineri - la programe strategice de dezvoltare a culturii si de crestere a răspunderii nationale." Victimă a unei maladii necrutătoare, profesorul doctor docent Titu Georgescu, om de stiintă, dar mai ales OM în sensul cel mai înalt al cuvântului, a trecut la cele vesnice la 28 iulie 2004, spre regretul unanim al tuturor celor care l-au cunoscut si i-au apreciat opera. Dintre acestia, nu putini au fost cei caresi-au exprimat deschis întreaga gratitudine fată de cel ce le-a fost dascăl, îndrumător si colaborator nepretuit. Dintre numeroasele si pretuitele sale cugetări merită mentionate câteva orientate spre preferinta principală a profesorului - istoria: „ Adevărul pur si simplu? Adevărul nu a fost niciodată pur si mai ales simplu!" - „Necunoasterea trecutului încetosează viitorul - Cea mai corectă instantă este istoria. Ea nu iartă !"
Lucrări publicate
- Titu Georgescu si G.Marcu. POTEMKINISTII ÎN ROMÂNIA. Bucuresti: Ed.ESPL Bucuresti, 1955, 208p
- Titu Georgescu si L.Fodor. RĂSCOALA TĂRANILOR DIN VALEA GHIMESULUI. Bucuresti: Ed.politică, 1960, 157p
- Titu Georgescu. ILIE CRISTEA. Bucuresti, Ed.Politică, 1961,142p
- Titu Georgescu. DE LA GREVA GENERALĂ LA CREAREA P. C. R. Bucuresti: Ed.Stiintifică, 1962, 208p
- Titu Georgescu. NICOLAE IORGA ÎMPOTRIVA HITLERISMULUI. Bucuresti: Ed.Stiintifică, 1966, 247p
- Titu Georgescu. INTELECTUALII ANTIFASCISTI ÎN PUBLICISTICA ROMÂNEASCĂ. Bucuresti: Ed. Stiintifică, 1967, 420p
- Titu Georgescu . MĂRTURII FRANCEZE DESPRE 1848 ÎN TĂRILE ROMÂNE (documente inedite depistate în Arhivele Frantei). Bucuresti: Ed. Stiintifică,1967, 291p
- Titu Georgescu (colaborare). TRATAT DE ISTORIE A ROMÂNILOR – (1918-1944) vol VI. Bucuresti: Ed.Academiei RSR, 1968
- Titu Georgescu. CTITORI DE SCOALĂ ROMÂNEASCĂ. Bucuresti: Ed.Didactică si Pedagogică, 1971, 316p
- Titu Georgescu. DE LA REVOLUTIONARII DEMOCRATI. Bucuresti: Ed. Politică, 1971, 244p
- Titu Georgescu. INTELECTUALII SI RĂSCOALA DIN 1907. Craiova: Ed.Scrisul Românesc, 1971, 183p
- Titu Georgescu. ÎNTRE DOUĂ REVOLUTII. Craiova: Ed.Scrisul Românesc, 1972, 412p
- Titu Georgescu (coautor). ISTORIA CRAIOVEI. Ed. Scrisul Românesc, 1975, 292p
- Titu Georgescu. ARGUMENTE ALE ISTORIEI PENTRU O NOUĂ ORDINE INTERNATIONALĂ. Bucuresti: Ed.Stiintifică si Enciclopedică, 1977, 322p
- Titu Georgescu (coautor). ENCICLOPEDIA ISTORIOGRAFIEI ROMÂNESTI. Bucuresti: Ed. Stiintifică si Enciclopedică, 1978, 470p
- Titu Georgescu. A CONCIS HISTORY OF ROMANIA. Bucuresti: Ed.Enciclopedică, 1980, 188p
- Titu Georgescu. PROGRESS AND REVOLUTION IN THE TRADITION OF THE ROMANIAN PEOPLE 1848- 1971. Bucuresti: Ed. Meridiane, 1971, 132p
- Titu Georgescu. ROMANIA ÎNTRE YALTA SI MALTA. Bucuresti: Ed. SANSA, 1993, 320p
- Titu Georgescu. ROMANIA ÎN ISTORIA EUROPEI. Bucuresti: Ed.Reporter, 1997, 310p
- Titu Georgescu. ISTORIA ROMÂNILOR. Bucuresti: Ed.Fundatiei România de Mâine, 1997, 412p
- Titu Georgescu. SENTINTĂ - poezii. Bucuresti: Ed. Reporter, 1998, 211p
- Titu Georgescu. TOT UN FEL DE ISTORIE vol. I. Râmnicu-Vâlcea: Ed. Conphys, 2001, 598p
- Titu Georgescu. TOT UN FEL DE ISTORIE vol.II. Râmnicu-Vâlcea: Ed. Conphys, 2002, 636p
- Titu Georgescu. TOT UN FEL DE ISTORIE vol. III. Râmnicu-Vâlcea: ed. Conphys, 2004, 485p
În domeniul publicistic a colaborat cu reviste de specialitate, cu precădere „Anale de istorie" si „Studii", reviste de istorie si reviste periodice ale unor localităti ale tării si a fost coordonator, coautor, colaborator la 24 compendii, volume de documente, enciclopedii si monografii. Profesorul Titu Georgescua îndrăgit Râmnicu-Vâlcea, al cărui fiu adoptiv a devenit, atât prin căsătorie cât si prin practicarea profesiei si a rolului său de mentor spiritual al corpului didactic vâlcean, vreme de peste patru decenii. Vâlcenii, de altfel au stiut, poate mai mult decât altii, să aprecieze competenta si obiectivitatea vederilor sale, demnitatea, patriotismul si nu în ultimul rând generozitatea, cinstindu-l cum se cuvine. La împlinirea vârstei de 75 de ani, chiar împotriva modestiei duse dincolo de limite a profesorului, a fost sărbătorit de către „Fundatia România de Mâine" si Universitatea „Spiru Haret", printr-o impresionantă manifestare omagială. Ca semn de pretuire, la 30 aprilie 2004, Consiliul Municipal si Primăria din Râmnicu-Vâlcea i-au acordat, titlul de Cetătean de Onoare al Râmnicului. De asemenea, o serie de institutii culturale si-au exprimat consideratia fată de marele savant, acordându-i nenumărate distinctii: pentru „Valoroasa activitate stiintifică pusă în slujba cunoasterii istoriei românilor si pentru contributia exceptională la dezvoltarea învătământului si a culturii nationale", „Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de viată si a 54 de ani de activitate stiintifică si didactică, distinsă personalitate a învătământului universitar românesc, cercetător neobosit al istoriei noastre, autor a numeroase lucrări de specialitate, pentru studierea problemelor fundamentale ale istoriei patriei", „Pentru înalta valoare a operei stiintifice, pentru contributia exceptională la dezvoltarea învătământului universitar, pentru merite deosebite în promovarea spiritualitătii românesti, cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani", „Pentru merite deosebite în domeniul istoriei, al învătământului si al culturii cu ocazia celei de a 75-a aniversări"...
Desigur, aceste acte de apreciere si de recunoastere a meritelor, se adaugă unui lung sir de înalte distinctii de care a bine-meritat profesorul Titu Georgescu, dintre care, Premiul Academiei Române acordat în anul 1977, Ordinul Meritul Cultural, Ordinul Muncii, Meritul stiintific (sunt doar câteva dintre cele pe care, în marea sa modestie le-a amintit)., Membru marcant al istoriografiei românesti si distinsă personalitate a vietii academice, puternic ancorat în actualitatea românească, profesorul Titu Georgescu si-a investit preponderent timpul si energia în directia cercetării adevărului istoric, a premiselor necesare constituirii unui spatiu educational autentic si al cercetării stiintifice. A fost unul din marii cărturari români care au contribuit substantial, prin creatia sa, la progresul stiintei românesti. În cei 75 de ani de viată si peste o jumătate de veac de activitate didactică si stiintifică, a avut prilejul – pe care l-a folosit integral - să creeze o operă vastă, cu substantă perenă, cercetând, analizând si, după caz, combătând cu argumente idei si date istorice ce fuseseră puse în circulatie de impostori, de neprieteni ai românilor. Depăsind desele obstacole inerente, a contribuit cu succes la repunerea în lumină a adevărului istoric si la formarea de istorici si cercetători de pe pe tot cuprinsul tării, nu numai prin activitatea desfăsurată la catedră, dar si prin munca de cercetare concretă a arhivelor, a muzeelor sau prin studii sociologice. A îndrumat si sprijinit tinerii în asimilarea metodologiei si a tehnicii cercetării stiintifice pentru a-si putea valorifica investigatiile si constatările, facilitând publicarea acestora în diversele aparitii editoriale pe care profesorul Titu Georgescu le-a păstorit, în calitate de secretar stiintific la Institutul de Studii Istorice si Social-Politice din Bucuresti, ca redactor sef al revistei „Anale de Istorie", ca fondator si îndrumător stiintific la „Magazin istoric".
Consistenta si claritatea discursului, preocuparea autentică si constantă pentru înnoire a scos în evidentă, odată în plus, vigoarea maturitătii sale stiintifice, si tineretea unei minti fascinate de inovare, ca cercetător. Impresionanta sa experientă în domeniul istoriei l-a condus la ideea pe care a cultivat-o si a aplicat-o: „Istoria nu mai poate fi scrisă după vechile canoane ale secolului XIX si XX. Nu aglomerarea de tale quale de fapte istorice, nu înmagazinarea detaliilor si nici însusirea cronologică a datelor, evenimentelor trecutului. Valorile care rezultă din cercetarea trecutului, cu învătămintele, concluziile trase sunt cele care conferă finalitate unei opere istorice, cu mesaj creator si astfel istoria este si stiintă". Colegii de breaslă si studentii au stiut să-i aprecieze si să valorifice alesele sale însusiri de dascăl, pasiunea pentru cunoasterea si cultivarea valorilor fundamentale ale istoriei poporului român, spiritul analitic în interpretarea izvoarelor istorice, temeinicia în argumentarea principiilor proprii, respectul fată de adevăr si eleganta stilului, toate acestea caracterizând întreaga operă istoriografică a profesorului universitar doctor docent Titu Georgescu.
Art Emis
|
Ion Măldărescu 2/29/2012 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.