Cronică literară la cartea „Domnița și Tudor Avădanei” scrisă de David Kimel din Toronto
Există cărți care se citesc liniștit și există cărți care se citesc cu febră, cu acel soi de nerăbdare interioară care nu te mai lasă să le pui jos. Domnița și Tudor Avădanei, semnată de David Kimel, aparține fără îndoială celei de-a doua categorii. Nu prin senzațional, nu prin artificii stilistice, ci prin densitatea vie a unei munci asumate până la capăt și prin respectul profund față de istorie și față de om
Stabilit în Canada din 1975, David Kimel își asumă în acest roman una dintre cele mai dificile mize literare: aceea de a scrie despre Regina Maria a României fără a o transforma într-un monument rece. Cartea nu este o biografie și nu este nici un tratat istoric; este o construcție literară amplă, în care istoria se respiră prin destine, prin gesturi, prin frământări și alegeri. Tocmai această opțiune face romanul atât de convingător și de actual.
Se simte de la primele pagini că nimic nu este improvizat. În spatele textului se află ani de lecturi, de confruntări cu surse, de verificări atente. David Kimel nu se mulțumește cu versiuni comode sau cu clișee istorice; el caută, compară, aprofundează, iar această rigoare îi permite, paradoxal, o mare libertate literară. Istoria nu este povestită mecanic, ci așezată în viața interioară a personajelor, astfel încât cititorul ajunge să înțeleagă epoca nu doar prin fapte, ci prin trăire.
Unul dintre marile merite ale cărții este felul în care reușește să echilibreze dimensiunea politică și cea umană. Războaiele Balcanice, contextul european tensionat, reformele inițiate sub Carol I, epidemia de holeră din 1913 apar nu ca simple repere cronologice, ci ca presiuni reale asupra oamenilor. Pagini dedicate holerei au o forță aparte, pentru că readuc în lumină o realitate prea puțin cunoscută: România a fost, la acel moment, un exemplu de organizare științifică și de răspuns medical coerent, într-o Europă încă vulnerabilă. Aceste secvențe dau romanului nu doar gravitate, ci și un sens al responsabilității istorice. Deși epidemia de holeră constituie nucleul dramatic al acțiunii, romanul nu este despre boală, ci despre ceea ce boala scoate la iveală în oameni.
Prezența lui Vladimir Ghica în carte este, de asemenea, esențială. Nu ca figură idealizată, ci ca om al faptelor, al slujirii directe, al sacrificiului tăcut. Prin astfel de personaje, David Kimel sugerează că istoria mare se sprijină adesea pe oameni care nu caută gloria, ci împlinirea unei datorii morale.
Stilul autorului este profund și limpede. Fraza curge fără ostentație, observația este fină, iar emoția nu este niciodată forțată. Există o maturitate a scrisului care vine din timp și din disciplină, nu din dorința de a impresiona. Tocmai de aceea lectura rămâne surprinzător de relaxată, chiar și atunci când subiectele sunt grave. Personajele istorice își recapătă umanitatea, iar cititorul este invitat nu să le admire de la distanță, ci să le înțeleagă.
Cartea lui David Kimel se înscrie într-o tradiție solidă a scrierilor dedicate Reginei Maria, alături de volumele memorialistice lăsate chiar de ea și de marile biografii care i-au fost consacrate de-a lungul timpului. Diferența este însă una esențială: Domnița și Tudor Avădanei nu urmărește să dubleze istoria deja cunoscută, ci să o facă locuibilă, să o aducă în spațiul viu al literaturii, acolo unde personajele istorice respiră, iubesc, suferă și aleg. În acest sens, romanul nu concurează cu lucrările consacrate, ci le completează, oferind o perspectivă profund umană asupra unei figuri care a modelat destinul României.
L-am cunoscut pe David Kimel în timp ce lucra la acest roman, în biroul său de acasă, înconjurat de rafturi pline, de dosare, de note scrise de mână și de documente adunate cu răbdare. Era o liniște concentrată acolo, aceea a unui om care nu se grăbește, care verifică, recitește și caută adevărul dincolo de aparențe. Am văzut atunci nu doar un scriitor, ci un truditor al memoriei; un om care știe că fiecare pagină poartă o responsabilitate și că istoria nu poate fi tratată superficial fără a fi trădată.
Domnița și Tudor Avădanei este rezultatul unei vieți de muncă intelectuală și de fidelitate față de adevăr. Este o carte scrisă cu răbdare, cu conștiință și cu un profund respect față de România și față de istoria ei. Într-o epocă a grabei și a superficialului, demersul lui David Kimel are valoarea unui gest rar: acela de a construi temeinic, fără zgomot, dar cu o forță care rămâne.
Domnița și Tudor Avădanei nu este doar o carte; este un dar sacru înmânat cititorului cu smerenie și rigoare. Ca autor nonagenar, David Kimel nu cere nimic și nu revendică nimic; el oferă. Oferă timp, adevăr, memorie și o lecție de demnitate. Prin această carte, istoria României nu ne este predată, ci ne este încredințată.
Linkuri:
https://www.amazon.com/DOMNI%C8%9AA-TUDOR-AV%C4%82DANEI-David-Kimel/dp/B0FXFSKR6X
https://www.coresi.net/product/domnita-si-tudor-avadanei/
Carmen Cristina Oltean
|
Carmen Cristina Oltean 1/25/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.