|
|
|
|
|
|
  
|
|
Eminescu
Putem noi să îl cântăm pe Eminescu?
Versurile le-am simțit cu-adevărat?
Inima-i bătând cu dor adânc i-am ascultat?
De îndemnuri înspre zori înalte am cătat?
Dară pumnul ridicat înspre nevoi
Trădătoriri năvălitori nevolnici și mișei
De seamă am băgat?
Unde-s semnele de Eminescu lăsate moștenire
În neam în omenire?
Chiar nimic în noi nu mai răsună?
Codrii răsturnați din rădăcină
Lacu-albastru desecat
Fanarul înc-odată peste noi descălecat?
Țepeș stă înmărmurit
Și stă și caută și se întreabă
Ăsta e poporul meu vrăjit?
Pentru care am luptat?
Eminescu pentru cine a visat?
Dar chiar și-așa
Luceafărul e sus
E sus și nu se stinge
Astă spumă-nveninată
Astă plebe ăst gunoi
N-o să-l poată-n în veci atinge
Eminescu e cu noi
Chiar dacă uneori îl mai uităm
Și doar de sărbători
Ne luăm aminte
Eminescu-i tot cu noi
Eminescu ne răzbate din cuvinte
De vorbim sau râdem sau cinstim
Toți în limba lui ne auzim
Toți în limba lui trăim
În limba lui împărătească
În limba lui cea românescă.
Eminescu trece
faceți liniște în jur
Eminescu trece
faceți liniște
în temniță
în casa de nebuni
pe câmpul de bătaie
pe Dunăre
și-n a parlamentului odaie
liniște fanarioți
tăcere trădători
și bandele de hoți
trece Eminescu
nemernici vânzători
la marginea mării
în liniștea serii
Eminescu trece
la piept ține o floare-albastră
o prea frumoasă fată
zâna codrilor Carpați
regină neamului de lupi și daci
faceți liniște sub tei
nemernici
nu mai ocărâți stejarii
brazi înalți și păltinași
târâți-vă în glodul vostru rece
pe căi tremurătoare
Eminescu trece
în lături repetenți cu diplome de doctori
impostori savanți a toate știutori
năpârci înfumurate
sfătuitori de boale de războaie
de cutremure și de puhoaie
uitați-vă-n a lacului oglindă
găgăuți gușați și fonfi
bâlbâiți cu gura strâmbă
băgați-vă în ochi monoclul
în adâncuri să vedeți noroiul
și să știți unde vi-i locul
se mișcă tot Ceahlăul
Viena dintr-o parte se zburlește
Poarta în zadar se opintește
trag hotară Tisa și cu Nistru
dară suflă din Bugeac un vânt sinistru
Eminescu se oprește
cine a vorbit rusește
cine până astăzi
trăncănește-n orice limbă i se-arartă
numai să nu fie românește
cine-a Brâncovenilor credință o tocmește-n iarmaroc
lipsi-l-ar sfântul și de ultimul noroc
dar mult nu stă pe loc în drum
mai departe Eminescu merge
auziți-l
faceți liniște
pe străzi și-n case
Eminescu trece
ascultați-i pasul
învățați-i glasul
ce vorbește despre-o turmă de eroi
despre niște pui de zmei
ce-au ajuns să-și scoată ochii
să se lupte între ei
Eminescu trece
trece după el trăgând din greu
o căruță fără-o roată
o meteahnă veche deochiată
veșnic căutând alt dumnezeu
Ovidiu M. Curea
|
Ovidiu M. Curea 1/25/2026 |
Contact: |
|
|
|
|
|
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.