Muzeul Național George Enescu, la 70 de ani
Cel mai fericit om, fie el rege sau țăran, este cel care și-a găsit pacea în casa lui (Goethe)
Calea Victoriei, cea mai frumoasă arteră ce traversează Bucureștiul, este un patrimoniu în sine, prin multitudinea clădirilor ce păstrează farmecul și măreția capitalei noastre istorice, culturale și interbelice. Unul dintre reperele în fața cărora te oprești și astăzi, cu emoție și nostalgie, este Palatul Cantacuzino. Pare desprins din povești: stil Beaux Arts și neorococo, intrare princiară, în stilul Ludovic al XIV-lea. Palatul Cantacuzino a fost locul unde, în 10 august 1913, s-a semnat Pacea de la București de la finalul celui de-Al Doilea Război Balcanic, prin care s-a stabilit ca România să preia Cadrilaterul, iar în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial a găzduit Președinția Consiliului de Miniștri (Guvernul României). Din 2007, Palatul Cantacuzino este inclus pe lista monumentelor Patrimoniului European.
Construit între anii 1901-1903 de Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost primar al Bucureștiului și prim-ministru, șef al Partidului Conservator, după planurile arhitectului Ioan D. Berindei, palatul a devenit în scurt timp un simbol al luxului și rafinamentului pentru protipendada vremii și balurile epocii: decorarea clădirii și picturile murale au fost executate de cei mai renumiți artiști ai timpului George Demetrescu Mirea, Nicolae Vermont și Costin Petrescu, sculpturile și ornamentația murală au fost făcute de Emil Wilhelm Becker, iar Casa Krieger din Paris a realizat decorațiunile interioare, la nivel de tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii. În 1913, palatul a trecut în posesia lui Mihail Cantacuzino și a soției acestuia, Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu), care se va recăsători, mai târziu, cu George Enescu. Cuplul Enescu a locuit aici, între 1945-1946, în casa din spatele palatului, destinată inițial administrației clădirii, auster amenajată, devenită Casa Memorială George Enescu. După moartea lui George Enescu, în 1955, soția sa a lăsat palatul și clădirile anexe, prin testament, muzeului dedicat memoriei compozitorului, astfel că, din 1956, de 70 de ani, aici funcționează Muzeul Național George Enescu.
Astăzi, muzeul funcționează în subordinea Ministerul Culturii și reunește donațiile oferite statului român de George Enescu și familia acestuia, precum și de alți prieteni, apropiați sau colaboratori: fotografii, manuscrise, documente diverse, diplome, decorații, desene, busturi, instrumente muzicale toate aflate în sediul central din Palatul Cantacuzino (în restaurare) și în Casa Memorială din București, precum și în Vila Luminiș din Sinaia, devenită Casa Memorială George Enescu din 1995, iar din 2007 secție a Muzeului Național, alături de Conacul Dumitru și Alice Rossetti-Tescanu George Enescu din Tescani (Bacău).
|
de Silvana Cojocărașu 1/23/2026 |
Contact: |
|