Interviu cu Ecaterina Chifu Luceafărul lui Eminescu trebuie să intre în patrimonial cultural UNESCO
Doamna Ecaterina Chifu este profesoară de limba roimână și franceză. A realizat traduceri în franceză din creații sale literare, dar și din marii poeți români, Mihai Eminescu și Nicolae Labiș.
Domnia sa, după ce a tradus poemul Luceafărul în franceză, a venit cu o serie de argumente și luptă pentru introducerea acestuia în patrimonial cultural UNESCO!
ION NĂLBITORU: Doamna profesoară Ecaterina Chifu, la origini sunteți dintr-o zonă a țării care a dat mulți scriitori și jurnaliști, unii dintre ei fiind de nivel național și chiar internațional. Să fie aceasta o legătură moștenită de munteancă născută în țiunutul Buzăului?
Prof. ECATERINA CHIFU: Am văzut lumina zilei în prima zi de toamnă, o toamnă aurie a anului 1950, la 100 de ani de la nașterea lui Eminescu a cărui poezie de dragoste am tradus-o în franceză. M-am născut la început de an bisericesc, în zodia fecioarei care are caracteristici multiple: sensibilitatea, creativitate, melancolia, generozitate, laoialitate, gândire critică, logică, predictibilitate, simț practic și abilități de comunicare.
Eu sunt din Țara Luanei, un ținut miraculos, de o frumusețe unică, unde converg energii telurice și astrale care își lasă amprenta asupra sufletului celor ce au sorbit din lumina divină a cerului acestui loc de basm. Pentru mine, satul meu Tisău este cel mai frumos loc din lume, o vale înconjurată de un cerc de dealuri, adunate ca petalele unui trandafir verde, căci pădurile urcă până în cer, lăsând să alerge luminile soarelui și umbrele norilor, revărsând splendoare și duh divin.
Țara Luanei, cuprinde ținuturile din județul Buzău, din zona colinară și muntoasă. Satul Tisău își înălța casele pe Valea Tisăului și a Nișcovului, primul cu apă foarte sărată pe malul căruia aveam casa cu o culme împădurită în față și alta în spate (Dealul Veverița). Dacă treceam dealul din mijlocul satului, vedeam printre tufanii înalți, dincolo de apa Nișcovului ce formase o vale adâncă, dealul Istrița care revarsa spre vale o cascadă de verdeață, copaci înalți și tineri și mă gândeam la bogatul și frumosul tezaur de la Pietroasa Cloșca cu puii de aur despre a cărei legendă vorbeau sătenii.
Acolo, am auzit povestea Doamnei Neaga cea care își potcovea caii invers, să nu știe turcii drumurile ei și sacrificiul făcut de fetele ei care s-au aruncat în fântâna de la Viperești, la opt kilometri mai sus de Tisău, spre Nehoiu, să nu fie luate de turci. Mai circulau zvonuri că ar fi un tunel ce pleacă de la Mănăstirea Bradu (la trei kilometri mai la vale de Tisău spre Buzău) către Viperești. În taină, se spunea că au fost găsite comori la ruinele unei bisericuțe de la Cheia, unde a fost conacul părinților doamnei Neaga, în pădurea deasă care mai păstra un zid înalt lângă o cascadă. Mai erau istorii despre Mihai Viteazul care a poposit la Mânăstirea Bradu cu oastea sa, când a trecut în Ardeal să facă Unirea.
Bunica ne povestea basmul Feciorul de împărat cu noroc la vânat cules de Alexandru Odobescu din aceste locuri cu păduri nesfârșite și trecut în cartea sa Pseudokynegeticos (Fals tratat de vânătoare), iar bunicul ne vorbea de faptele celor ce se adăposteau la Fântâna Hoților din Drumul Mare și fenomenele ciudate cu tunete, trăsnete, fulgere, alunecări de pământ și pietre de pe Piscul Diavolului.
Despre comoara lui Constatin Brâncoveanu care își adusese familia la Mânăstirea Bradu în vremuri de răstriște, îmi vorbea mama în taină, căci spunea că este blestemată.
Deci, moștenirea mea este această cultură populară din frumosul spațiu mioritic, spațiul ondulatoriu cum l-a numit Lucian Blaga, alternanța deal-vale caracteristică plaiurilor românești, un spațiu care și-a lăsat amprenta asupra sufletului românesc. Eu o numesc moștenire etno-geografică, deoarece folclorul local și minunatul spațiu geografic m-au sensibilizat și modelat, eu fiind o receptoare a frumuseții locurilor natale unde credința în Dumnezeu era cea mai mare putere spirituală a tisăoanilor.
ION NĂLBITORU: Vorbiți-ne despre traseul dumneavoastră profesional și studii.
Prof. ECATERINA CHIFU: Am prezentat pe larg locul natal, descris și în cartea mea Prin lumnile din Tara Lunaei (Editura Editgraph, 2012), căci am citit despre modalitatea de a analiza opera unui scriitor conform teoriei lui Hippolyte Adolphe Taine ( 1828-1893), istoric, scriitor și critic francez care susține că sunt trei criterii ce trebuie avute în vedere: rasa (originea, temperamentul), mediul (mediul social, istoric) și momentul (contextul socio-cultural etc).
Pentru că mi-era sufletul plin de această literatură orală, am ales profilul uman la Liceul Mihai Eminescu din Buzău, că voiam să am o pregătirire filologică. Acolo am văzut pe Mihai Eminescu adolescent, pictat pe peretele dinpre amfiteatru, în holul central al liceului. Adesea, mă furișam pe scara profesorilor să-l mai văd, că voiam să îi păstrez imaginea în minte. Am avut un șoc la zece ani, când mama mi-a spus că a murit. Am avut profesori de o înaltă pregătire profesională, cum a fost domnul Petre Ștefan, profesor de limba română care m-a încurajat publicând primele mele scrieri în revista liceului Năzuințe. Dorința de a fi profesoară m-a făcut să aleg Facultatea de Filologie de la Institutul Pedagogic din Bacău unde am obținut specialitatea limba română-limba franceză. Cele mai îndrăgite cursuri a fost: literatura universală, psihologia, pedagogia, literatura română și gramatica limbii române, dar mai ales limba franceză. Am copiat o carte de gramatică a limbii franceze a lui Alfred Jeanrenaud de șase sute de pagini, tip manual, că era doar un singur exemplar la bibliotecă pentru o sută de studenți.
Dar, cum nu mi se recunoștea și calitatea de profesoară de franceză, considerând limba franceză ca fiind secundară, am urmat cursurile Universității din București, la Facultatea de Limbi Străine și am obținut diploma de licență cu specialitatea limba franceză-limba română. Cel mai frumos curs mi s-a părut Histoire de la Littérature française / Istoria literaturii franceze când am studiat patru secole de literatură și am descoperit fascinantele idei ale scriitorilor francezi, idei care au revoluționat întreaga lume.
Prin programul European Comenius, am avut burse de studii postuniversitare, trei în Franța și două în Italia. Prima a fost în Paris, la Créalangues Paris unde am urmat cursuri de formare socio-culturală în cadrul cărora am vizitat multe instituții importante: Palamentul Franței (Camera Deputaților) Sorbona, Muzeul Louvre, Muzeul Evului Mediu, Muzeul Rodin, Panteonul etc. A doua a fost tot la Paris la École des Langues Accord unde am asimilat metode de învățare a limbii franceze, ca și la cea de la IMLF din Montpelier.
Ca directoare la Clubul Copiilor am avut două burse în Italia la invitația Fundației EUHM care pledează pentru o educație umanistă în Europa. Ca urmare a acestor cursuri am scris două cărți: Paris, mon amour (prezintă obiectivele turistice din Paris) și Coazieră pe Mediterana (prezintă locuri din patrimoniul UNESCO din jurul Mediteranei)
Am predat la două școli de la țară din satele Voetin (Județul Vrancea) doi ani limba română și limba franceză și la Școala Generală din Puiești (județul Buzău) doi ani limba franceză. Am intrat prin concurs la Școala Generală nr. 5 din Râmnicu Sărat, actualmente Vasile Cristoforeanu și am predate limba română și limba franceză timp de 31 de ani. Am fost 4 ani directoare la Clubul Copiilor din Râmnicu Sărat, căci îmi plăcea să mă implic în activitățile extrașcolare ale elevilor. Păstrez o amintire frumoasă a copiilor care mă primeau cu o lumina deosebită pe chip, căci îi învățam o gramatică practică a limbii române, le imprimam emoții și sentimente, când studiam textele literare, știind că implicarea afectivă duce la o bună asimilarea a cunoștințelor, iar metodele moderne aflate la cursurile de pregătire în Franța, prin tehnici de comunicare, joc, cântec, teatru îi făceau să iubească mult limba franceză.
ION NĂLBITORU: Când v-ați descoperit talentul de scriitor și jurnalist? Când și cu ce ați debutat?
Prof. ECATERINA CHIFU: Debutul a fost în revista liceului Năzuințe. De aici mi-am luat pseudonimul literar Speranța. Am scris despre frumusețea din locurile natale, am descris zidurile înalte cu turn de veghe din jurul Mânăstirii Bradu, datând din secolul al XVI-lea, despre lumina din poienile și pădurile ce înfrumusețează satul Tisău. Am debutat în volum în 1998, cu o ediție bilingvă franceză-română ToiMoi, une éternité / TuEu o eternitate, conținând poezii pentru adolescenți prin care doream să îi fac să iubească și să învețe limba franceză și cu volumul de proză Jurnal de vacanță carte pentru tineri.
ION NĂLBITORU: Terminând o facultate de limbi străine, cu specialitatea franceză, ce v-a determinat să realizați traduceri în franceză al unor scriitori români printre care și Mihai Eminescu și Nicolae Labiș?
Prof. ECATERINA CHIFU: Este dorința mea de a promova valorile literaturii române, poeții ce au ars ca flăcări vii pe altarul patriei, dar mai ales calitatea excepțională a poeziei lor care impresionează prin mesajul poetic, realizarea artistică și starea de vibrație ce ne face să simțim că trăim în lumea binelui și frumosului absolut.
ION NĂLBITORU: Ați făcut traduceri în franceză și din scrierile dv?
Prof. ECATERINA CHIFU: Da, cartea menționată de poezii, un basm în română și franceză Le fil d argent / Firul de argint, cartea de poezii în franceză pentru elevi Mon livre bleu, precum și două cărți de cugetări: Reflecții / Rélfections bilingvă și numai în franceză cartea de aforisme À travers les lumières de mon âme precum și cartea bilingvă (română-franceză) Romanțe / Romances.
ION NĂLBITORU: Ați publicat la mai multe reviste, enumerați câteva dintre cele mai importante.
Prof. ECATERINA CHIFU: Menționez: Amprentele sufletului, Armonii culturale, Astralis, Bogdania, Basarabia literară, Cronica timpului, Eminesciana, Independența Română, Însemne culturale, Limbă și literatură, Literatură și artă, Luceafărul de Vest, Memoria slovelor, Origini, Sensul râmnicean, Tribuna învățământului ș.a.
Sunt membră UZPR și în PERGAM (Asociația Autorilor și Editorilor Români) din anul 2020. Fac jurnalism cultural și public în reviste nu doar creații literare, ci și studii, eseuri, materiale de la simpozioane și conferințe (creații ce îmi aparțin), prezint evenimente culturale, recenzii realizate de mine ale unor cărți, prefețe, biografii. De exemplu, am publicat în revista Origini un articol în care am susținut că Tezaurul de la Pietroasa a aparținut doamnei Neaga, căci, după mazilirea soțului ei, Mircea Turcitul, s-a refugiat în părțile Buzăului, fiind urmărită de turci. În goana nebună, i-a murit un copil ce este înmormântat la Mânăstirea Ciolanu, dar cred că ea, fiind foarte religioasă, a cumpărat aceste comori de la Tripoli, unde a fost exilată cu soțul ei, să le ofere în dar unor biserici, ctitoriile sale. Tezaurul decoperit la Pietroasa, când s-a luat de acolo marmură pentru Seminarul din Buzău, a fost îngropat în grabă, la suprafață, poate de un slujitor al Doamnei Neaga care poate a fost ucis. El nu a mai putut fi recuperat de Doamna Neaga, este părerea mea. Prin lucrarea lui Dumnezeu a fost descoperit, fiind cel mai mare tezaur de aur, după cel al lui Tutancamon.
ION NĂLBITORU: Ați avut o bogată activitate literară, enumerați câteva din publicațiile dv în volume de poezie, critică, eseuri, romane.
Prof. ECATERINA CHIFU: Cărți publicate: Toi Moi, une éternité / Tu Eu, o eternitate (poezii), ediție bilingvă: franceză-română, Editura Speranța, 1999; Jurnal de vacanță (roman), Editura Speranța, 1999; Le fil dargent / Firul de argint (basm, carte de colorat), ediție bilingvă: franceză-română, Editura Speranța, 2001; Mon livre bleu (poezii pentru copii, în limba franceză), Editura Speranța, 2001; Reflecții / Réflexions ediție bilingvă: română-franceză, Editura Speranța, 2006; Prin luminile din Țara Luanei (roman), Editura Editgraph, 2012; Croazieră pe Mediterana (roman), Editura Arefeana, 2013; Fiica unei mame-copil (roman), Editura Omega, 2014; Serbare la grădiniță, poezii pentru copii, Editura Teocora, 2014; Emigranta (roman), Editura Detectiv Literar, 2015; Paris, mon amour (roman), Editura Detectiv Literar, 2016; Orfeu pentru eternitate (roman), Editura Rafet, 2017; București, dragostea mea (roman), Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2017; Emin și Vero (poezii), Editura Amada Edit, 2019; Romanțe / Romances (poezii), Editura Amada Edit, 2019; Râmnicu Sărat, dragostea mea, Editura Amada Edit, 2020; Cartea sufletului meu, Editura Amada Edit 2021; Noi Doi (roman), Editura UZP, 2020; Cascada orizontală, Editura Ghepardul, 2020; Felicia (roman), Editura UZP, 2021; Scrisori de la mare și de la munte, Editura Ghepardul, 2022; Noi și marea (roman), Editura UZP, 2022; Vasi, prima și ultima iubire, Editura Ghepardul, 2022; À travers les lumières de mon âme (poeme în proză în franceză), Editura Dinasty Print Art, 2022; Nevoie de alb (roman), Editura ePublisehers (2023), Vasi, prima și ultima iubire (roman), Editura UZP, 2024, Eternitatea iubirii (poezii) Editura UZP, 2024, Daniel, pictorul iubirii (roman), Editura UZP, 2025, O eternitate de iubire haiku, Editura UZP, 2025, Lidia, o iubire fără sfârșit, Editura Ștef 2025.
Scriu cărți pentru tineri să capete experiență de viață prin ele, cunoaștere, sensiblitate, valori morale, aspirații înalte. Cea mai populară carte a mea este Prin luminile din Țara Luanei, carte în care am purtat eroii, doi medici, el și ea prin cele mai pitorești locuri ale județului Buzău. În prefața volumului publicat în 2012, dăruit primarului de atunci al municipiului Buzău, eu am pledat ca Țara Luanei să intre în patrimoniul UNESCO. Proiectul s-a realizat peste zece ani, prin Universitatea din București și autoritățile locale buzoiene, Geoparcul UNESCO, dar nn a fost cuprinsă în el cea mai frumoasă comună, Tisău cu păduri ce ajung pe vărful Carpaților, trei mânăstiri (Barbu, Bradu, Ciolanu), trei schituri (Cetățuia, Izvoranu, Haleș), cu cetatea dacică de la Grăjdana, unde sunt și focuri vii, prima tabără de sculptură în aer liber la Măgura-Ciolanu, Muzeul Pietrei Cioplite, loc de agrement pe cinci kilometri între Haleș și Dealul Ciolanu, moteluri, pensiuni, zăcăminte de petrol, gaze, ape sulfuroase etc. Eu am făcut demersuri la autorități să intre și această comună în Geoparcul UNESCO, dar mi s-a răspuns că este posiblil în viitorul îndepărtat.
ION NĂLBITORU: Din CV-ul dv reiese că ați obținut numeroase premii. Care credeți că v-au adus cea mai mare bucurie?
Prof. ECATERINA CHIFU: Am participat la concursuri și festivaluri naționale și internaționale, am obținut peste o sută de diplome, multe medalii și voi aminti doar pe cele mai importante: Scrisoare de mulțumire publică pentru servicii în domeniul educației, oferit de Minstrul Educației în 2007 (am publicat patru auxiliare didactice pentru învățarea limbii române și a limbii franceze), premiul pentru eseul Dor de Eminescu, geniu universal la concursul internațional Dor de Eminescu organizat de Fundația Apollon, 2014; premiul Cartea anului pentru romanul Croazieră pe Mediterana acordat de Biblioteca Municipală Corneliu Coposu din Râmnicu Sărat, 2014; premiul Crizantema imperială pentru romanul Paris, mon amour la Concursul Life & Art, Japonia, 2016; premiul Crizantema de argint pentru Haiku la Concursul Life & Art, Japonia, 2016; premiul II, la Concursul Internațional Labirinturi autumnale pentru proza scurtă Toamnă pe Valea Zânelor, organizat de revista Însemne culturale, 2017; premiul pentru creativitate la Concursul Internațional de Aforisme organizat de Fundația Najinam din Liban, 2018; premiul I la concursul internațional Labirinturi pentru teatrul Emin și Vero organizat de revista Însemne culturale, 2018; premiul special pentru roman BUDDHA NECKLACE la Concursul Internațional Life & Art, Japon, 2018; premiul III la Concursul Internațional Renata Verejanu, 2018, pentru traducere în franceză, 2018; premiul I la Concursul Internațional de proză scurtă, organizat de Primăria Zătreni, 2021, premiul I la concursul internațional de proză scurtă Legendele Lotrului organizat de Primăria Brezoi, 2022, premiul I la Festivalul Internațional Lucian Blaga pentru traducerea Spațiul mioritic, 2022, organizat de Centrul Cultural Lucian Blaga din Sebeș, premiul II pentru roman la Concursul Internațional Vrancea literară, 2023, organizat de Liga Scriitorilor din Vrancea, premiu pentru Luceafărul tradus de mine în franceză la Festivalul Internațional de Carte Tradusă, Getafe, Madrid, 2025, mențiune la Târgul de Carte Românească, ediția a IV-a, în 2025, organizat de Casa Română de Cultură Getafe cu cartea de poezii Eternitatea iubirii etc.
Această recunoaștere internațională mă onorează și mă bucur pentru premii, pentru că ele confirmă calitatea literaturii și traducerilor mele, promovează literatura română în lume.
ION NĂLBITORU: Sunteți prezentă și în antologii sau volume colective?
Prof. ECATERINA CHIFU: Voi cita doar câteva: Antologia internațională Poeți și prozatori în Regal Eminescian, Editura Editgraph, 2017, 2018; A Antologia Unirea face puterea, Editura Antim Ivireanu și Editura Libris, 2018; Antologia Iubirea, eternă poveste, Editura Starpress, 2018; Antologia Românul s-a născut poet, Editura Vatra Veche, 2018; Antologiile internaționale: Scriitori în sărbători, Talantului scriitorului român de pretutindeni, Limba noastră cea română Editura Starpress Canada, 2019; Antologia internațională Mișcarea Mondială a Poeților, Editura Libris, 2019; 2019; Antologia internațională Taina scrisului, Editura Anamarol, 2019; Antologia internațională Grigore Vieru, Editura Ro Cart, 2019; Antologia Cinstire Maicii Domnului, Editura StudIS, 2020; Antologia Primăvara iubirii eterne, Editura Liric Graph, 2021; Antologia Zătreni, file de legendă, Editura Franco, 2021; Antologia Iubirea ca o poezie, Editura Alchimia Cuvântului, 2021, Lucrările Simpozionului Național Ziua limbii Române, Editura Alchimia Cuvântului, 2021; Enciclopedia Scriitori din Generația 2000, vol. 2, Editura UZP, 2021, Antologia Eminescu, un vis în așteptare, Editura Waldpress, 2022; Antoloiga Din Dor de Eminescu, Editura Cervantes, 2023; Antologia Elogiul iubirii, Editura Ștef, 2023; Antologia Prieteniei, Editura Ștef, 2023Antologia Cu drag de limba română, Editura Primus (2024), Antologia Eminescu, un vis în așteptare, Editura Waldpress ( 2025), antologiile Voi sunteți lumina lumii (2023, 2024, 2025) publicată de Editura Alchimia Cuvântului.
ION NĂLBITORU: Dv. aveți o mare pasiune pentru opera poetului nostru național, Mihai Eminescu. Ce v-a determinat să-i traduceți poeziile și în special Luceafărul?. Eminescu, cred eu, nu este chiar așa de ușor de tradus, mai ales că noi avem cuvinte și chiar expresii intraductibile în alte limbi, dar să mai și traduci versurile să iasă cu rimă!
Prof. ECATERINA CHIFU: Am realizat traduceri în limba franceză: Mihai Eminescu, Poésies, Editura Editgraph, 2013, 2016; Mihai Eminescu, Poezii/Poésies, Editura Amanda edit, 2020; Mihai Eminescu, Luceafărul (ediție română-franceză), Editura UZP, 2023, Mihai Eminescu, Luceafărul (ediție română-franceză), Editura pim, 2025;
Veronica Micle, Poezii/ Poésies, Editura Amanda Edit, 2019;
Nicolae Labiș, Albatros ucis / Albatros brisé, Editura UZP, 2021.
Am tradus volume de poezii ale autorilor: Cristian Țârlea, Nicolae Doftoreanu, Ion Scorobete, Ion C. Ștefan, Daniel Marian, Frățilă Genovel-Florentin, Veronica Balaj, Virgil Cornel Dobrescu, Coman Șova, Vasile Poenaru și poeții albanezi: Baki Ymeri, Lulzim Tafa ș.a.
Surprinzător pare că versurile lui Eminescu au căpătat o altă valoare în franceză, au ritm, rimă și expresivitate cum o dovedește traducerea Luceafărului.
ION NĂLBITORU: Duceți o luptă acerbă pentru capodopera lui Eminescu Luceafărul să fie înscrisă în patrimoniul UNESCO, credeți că veți reuși? Vă bazați pe susțineri? Ați început deja demersurile necesare?
Prof. ECATERINA CHIFU: Prin mesajul său, prin structura, conținutul ideatic și realizarea artisitcă Luceafărul trebuie să intre în patrimonial cultural al umanității UNESCO, cum a intrat Miorița și Valsul frumuseții al lui Eugen Doga. Domnul professor George Rotaru, istoric va face proiectul intrării poemului în UNESCO, împreună cu elevii de la cercul de robotică de la Colegiul Dinicu Golescu din Pitești. Dumnealui a descoperit că Luceafărul este un calendar universal pentru eternitate.
ION NĂLBITORU: Distinsă doamnă Ecaterina Chifu, vă mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu care, sperăm, va ajunge acolo unde trebuie, pentru susținerea și introducerea poemului Luceafărul în patrimoniul cultural UNESCO.
Prof. ECATERINA CHIFU: Eu vă mulțumesc pentru onoarea de a mă alege printre acei scriitori abordați de dumneavoastră, care, prin menirea lor, au promovat valorile spirituale ale neamului nostru, au contribuit prin creațiile lor la îmbăgățirea literaturii române și au ajuns și pe alte meridiane, sporind patrimoniul cultural al umanității.
Eu voi continua să traduc, să scriu, căci scrisul este un tezaur universal.
Ion NĂLBITORU membru UZPR și LSR
|
Ion Nălbitoru 1/22/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.