Passionaria Stoicescu cu o nouă carte - Dragul meu Nimeni.Poemele iubirii
Fosta mea colegă de la Facultatea de Litere a Universității din București este o binecunoscută autoare de versuri, eseuri, cărți pentru copii (cele mai multe), proză, teatru, traduceri, între acestea figurând cele a căror copertă este reprodusă aici: Puzzle, Plusființa, Declarație pe propria răspundere, Pe ulița mijlocie, Adevăr vouă vă spun, Altceva decât semne, apărute la aceeași editură, însă palmaresul ei literar este mult mai consistent. La aproape optzeci de ani, a publicat peste optzeci de cărți, de poezie: Zăpezile de jertfă, Cușca de aer, Autoportret cu cap înfrunzit, Fluturii mutanți, Decoltate, O sută și una de poezii; proză: Lecția de logică, Limba română avea ochi albaștri, De-a cerul, de-a pământul, de-a viața; literatură pentru copii: Lume mică, lume mare, Pană de gaiță, Povestea iepurașului, Trei dolofănei, O băbuță și un moș. O monografie i-a dedicat scriitorul Titi Damian, fost coleg de școală Pedagogică Experimentală. A publicat traduceri din literatura rusă,polonă, engleză, cehă, turcă. A fost distinsă cu cincisprezece premii, diplome, trofee și titluri literare, la Uniunea Scriitorilor din România, București, la Iași, Buzău, Râmnicu Sărat, Deva și Râmnicu Vâlcea și a avut mai multe prezențe literare internaționale.
Recunoscută încă de la primii pași pentru talentul literar și artistic, în această carte sunt metaforice și originale chiar titlurile pieselor lirice: Pe tava poemului, Din limanul verde vino, mire, Cusutoreasa îngerilor, Desculți, pașii iubirii, Erai o cruce vie, cruce dragă, Temută ieri, azi tristă temătoare, Octombrie, roșcate gheare, Pe dinăuntru plâng, ca un urcior, Curate doar cuvintele mă sorb, Vina lui „doi”, un rău visând la bine.
Ce aduce nou iubirea Passionariei Stoicescu? Pentru iubită, inima este un aluat care crește și te gonește spre celălalt. „Dispar în hău odihna, lumea, casa / secundele te strâng parcă de gât / și tremură tot ceru-n sărut, / mori și-nviezi...” („Ră-sufletul”).
Sunt dese referirile la realitate, la societate, versurile nefiind, cum se mai întâmplă, izolate într-un „turn” de fildeș sau în abstracțiuni. Poeta leagă apartenența la filiala Poezie a Uniunii Scriitorilor, din care face parte, de aspirația către traducerea sinelui, existând așadar la o filială Traduceri, clasificând limba corespondențelor: „vorbită (ieri), / scrisă (azi), / mâine (uitată)” („De-a jocul Celui de Sus”). Așteptând Mângâierea, poeta „bea ceață”, aude „Boleroul” lui Ravel și simte „gustul amar”de a începe mereu, fără finalitate, ca în Poezie. În altă piesă, pentru a-l scăpa pe bărbat de singurătate, Dumnezeu i-a rupt o coastă „cum ai rupe/ un drug de colivie” din „dreptul inimii zăbrelite”. Uitându-ne în jur, azi vedem efectul acestui gest divin, care a creat o lume originală și diversificată.
Servitoare și idol, femeia trebuie să facă un pact cu diavolul, „de fapt cu genul masculin”, fiind contrazis Kierkegaard cu aserțiunea că e complicat să fii femeie. Confundată cu stihia sau cu natura, „cu prunci înlănțuită de gât”, se simte exploatată, zbătându-se în năvodul iubirii („Femeie”).
Fulgere albastre, porumbelul alb, o acuarelă de Chagal, curcubeul, culorile toamnei (am numărat douăsprezece menționări de culori în poezia „Rogvaiv”) duc la receptarea versurilor inclusiv în cheie plastică.Altundeva, în versuri de o mare muzicalitate, auzul și văzul ajung să hrănească îndoiala și „înțeleg / că Nimeni nu mă poate vindeca! („Am paradis pierdut”).
Sunt câteva poezii în care transpare influența folclorului românesc, fie prin distihuri, fie cu ecouri din poezia folclorică: „De-oi privi mai des, / din drag să mă țes...” („Descânt de legat”).
O extraordinară personificare și admirația copleșitoare pentru Mare, oglindă a sufletului feminin, cu întrebări fără răspuns, apar în piesa „Față-n față cu Marea”.
Sunt multe expresii poetice inedite, expresive, evocatoare, cele mai multe referitoare la sentimentul dragostei: „jarul galben al dragostei”, „trag cocorii în țeapă de unghi depărtarea”, „ploaia cu bice de plâns prăbușit”, văzul, „simț contemporan de serviciu”, baterea nucului este „cu bâte și furci”, pe tatăl poetei „l-a alăptat o paciaură” (zice bunica, iar poeta pare să-și asume ascendența artistică), „desculți, pașii iubirii”, „sunt bolnavă de fărăatingere,/ de fărămângâiere, / pentru că am rămas eu însămi, / pentru că exist prea vie...”, „ce cântec ceruitelor timpane / te leagă de catarg în uragane” (evocând peregrinările lui Ulise către casă), „tu ești un sâmbur.../ Fructul mi-aparține”, televizorul a ajuns „doar mocirlă și viitură”, „colastra de ninsori”, „te scuipă raiul pe pământ”, „incolorele tristeți”, „trestia cugetătoare/ de pe pinul frumos mirositor”, „multexploatata vină” de a iubi. Senzațiile diverse, coloristice, muzicale, olfactive încoronează versurile Passionariei Stoicescu, maestră a sinesteziei, mirosul, auzul, văzul, pipăitul fiind încorporate în versurile acestei cărți.
Poetă de o certă autenticitate și forță a expresiei, autoarea este o excelentă cunoscătoare a subtilităților și meandrelor limbii române, fiindu-i familiare și evenimentele, operele și artiștii din alte domenii decât literatura, din mitologie și istorie,prezentându-se în totalitate cu o vastă, impresionantă cultură, astfel purtându-l și pe cititor pe culmi elevate ale spiritului.
Corneliu Vasile
|
Corneliu Vasile 12/7/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.