O lume ca o lume - Turist în orașul tău
Îmi mărturisesc gratitudinea pentru norocul și mai ales răgazul de a face, din nou, turism la mine-acasă.
Într-o perioadă de grație, am îndrăznit “dilatarea” temporală de a fi cu dragii mei. Și, printre drumurile făcute cu ei, se întâmplă să mai merg și singură în locuri prețioase.
Când trăiești într-un oraș, sat, orice formă de loc al tău, obișnuința te cam împiedică să faci vizite în muzee, teatre sau expoziții. Știi că acestea sunt acolo, va fi, cândva, o zi în care îți propui să le calci pragul. Și, prins cu toate ale vieții, acea zi nu vine niciodată. Culmea, după ce pleci de tot, emigrezi, călătorești și admiri plaiuri străine, o întoarcere acasă pune reflectorul cu lumină diferită peste cee ace ignorai înainte. Sau cel puțin așa mi se tot întâmplă mie. Când vin pe fugă, în scurtele vacanțe anuale de îmbrățisat părinți, veri și mătuși, nu găsesc timp pentru altceva.
Acum, dacă tot mi-am luat o pauză de tot și toate, cu riscurile aferente, din motive personale, descopăr (iar) că pot fi un fericit turist în propriul oraș. Și, când ai o cetate precum Bucureștiul, ai cu adevărat de unde alege. De data asta, am cam sărit spectacolele de teatrul după care tânjesc mereu din depărtare. Noroc că, născute din perioada covid, există piese online. Bineînțeles că nu e același lucru cu scândura de teatru privită și mirosită de la trei - cinci metri distanță, actorii minunați care dau tot sufletul în replicile lui acum și aici. Dar asta e altă discuție. Cert e că în această pauză, am ales câteva altfel de bunătăți culturale bucureștene. Grație unor prieteni, am aflat chiar depre gratuități în procesul consumării unor acte culturale. Bine, dacă urmăream website-urile instituțiilor respective, aș fi aflat că e deja o mica tradiție muzeală în a oferi doritorilor prima marți, miercuri sau joi a lunii vizite cu taxă zero. Vă las să le căutați din timp, merită efortul.
Azi vreau să împărtășesc bucuria unei singure vizite, răsplătită la pachet cu mai multe minunății. Recomand din toată inima momentele de contemplare pe care le puteți savura la Muzeul Național de Artă din Bucuresti. “Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia” și „József Klein și Școala de la Baia Mare”. Două expoziții cât multe ore de artă. Precizez că fotografia în care apar eu admirând un tablou mi l-a dezvăluit pe artistul plastic Simon Hollósy, despre care nu am știut nimic până acum, iar splendidul tablou semnat de el se numește Cetatea Hustului și vine de la Muzeul Maramureșan Sighetul Marmației.
Lucrarea te-mbată privind-o de aproape. Dacă ai sensibilități anume pentru cetățile medievale, cum am eu, nu te mai saturi admirând. Nu am nici pregătire în artele plastic, sunt doar un profan care se bucură de frumusețe atunci când o întâlnește. Ca în situația dată, când am poposit vreme lungă în fața acestui tablou. Îmi spunea atât de multe în momentele de contemplare.
Aveam să aflu acasă, căutând date despre autor, că lucrarea s-a născut cu chin, în urmă cu 129 de ani.
Ideea tabloului apare în 1894, an în care Regatul Ungariei pregătea Mileniul care avea să se împlinească în 1896. Pictorul Simon Hollosy anunță Comitatul Maramureș că începe munca la un peisaj de peste doi metri, cu Cetatea Hustului, dar abia anul următor primește finanțarea lucrării. Dar de data asta, destinația tabloului ar fi fost sala de ședințe a Comitatului Maramureș, nu mai era pentru aniversarea inițială.
Se pare că artistul avea probleme financiare, și totuși revine în Ungaria pentru prima dată după 17 ani, pentru a discuta despre comanda Comitatului Maramureș, apoi în Baia Mare din comitatul vecin, Szatmár. Momentul sosirii în Baia Mare a însemnat și întemeierea Școlii de pictură de la Baia Mare, în mai 1896.
În numele acestei școli, artistul se instalează cu studenții și colegii la Hust, pentru schițe, fotografii și pregătirea tabloului. Lucrarea Cetatea Hustului întâmpină o serie de neplăceri financiare, dar artistul și tabloul sunt salvați în ultimul moment, cu sprijinul „prietenilor avocați din Baia Mare”, conform monografiei dedicate artistului de Istvan Reti.
Pentru întreaga poveste, aveți materialul semnat de Alin Pralea, din care am luat informațiile, în website-ul de mai jos:
https://www.salutsighet.ro/istoria-cetatii-hustului-autor-alin-pralea/?print=print
Pachetul al doilea al expoziției de la Muzeul de Artă ar merita o pagină întreagă cu foto-explicații și imagini ale covoarelor anatoliene mesmerizante semnate de artistul contemporan Thomas Ruff. Expoziția se numește “Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia” pe drept cuvânt: îți poți imagina lesne că zbori, atunci când te vezi în fața culorilor și amețitoarelor modele.
Autorul folosește tehnici moderne pentru a explica în imagine moale, cu textură de poveste, continuitatea și transmiterea mijloacelor tradiționale prin amestecul valorilor culturale în dimensiuni nebănuite. De la covoarele transilvănene la covoarele anatoliene, Ruff experimentează forme și culori într-un spațiu de vis și totodată cât se poate de concret, material. Credeți-mă pe cuvânt, aceste covoare zburătoare pot spune o mie și una de povești oricărui iubitor de frumos. Aveți toate detaliile expoziției pe website-ul Muzeului, mai jos.
Iar eu am încălecat pe-o șa, v-am spus poveste-așa, cu un cald îndemn: fii turist în țara ta!
https://mnar.ro/en/411-romana/descopera/expozitii-temporare/%E2%80%9Ecovoare-zbur%C4%83toare-%E2%80%93-thomas-ruff-transilvania-anatolia%E2%80%9D/7829-%E2%80%9Ecovoare-zbur%C4%83toare-%E2%80%93-thomas-ruff-transilvania-anatolia%E2%80%9D-curator-erwin-kessler%20%20
Amorena Minculescu
|
Amorena Minculescu 11/8/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.