Convorbire cu scriitorul, medicul, editorul, traducătorul, eseistul, Christian W. Schenk
POEZIA, UN DAR FĂCUT LUMII
Convorbire cu scriitorul, medicul, editorul, traducătorul, eseistul, Christian W. Schenk! O personalitate poliedrică. Scriitor, medic, traducător, editor…prieten al poeților, care poate accepta că, ”în prima zi din restul vieții,/zeii vor merge la braț cu poeții” .Adică în fiecare nouă zi să înțelegem că există partea de mister, de necuprins, partea de fantast în care putem ”vizualiza” orice ne face o bucurie sau orice aduce o undă nouă în peisajul timpului nostru. O convorbire gen mărturie, interviu, cuprinde doar crâmpeie din ceea ce este in complexitatea sa un creator. În cazul de față, mi-ar plăcea să conversez îndelung cu domnul Christian Schenk despre literatură și viață. Despre veniri și plecări, despre uitare sau tremurul revederilor, despre reușite și vise împlinite sau nu, despre drumuri, timp, rațiune și emoție, doruri, melancolii, despre curajul de-a o lua de la capăt, despre însingurare și frică, despre ziua de azi sau de mâine, despre magia cerului, a stelelor, a apelor din fântâni sau râuri, despre mare și perle, sau ființele sale acvatice. Și neapărat despre inspirație. Despre tandrețea sau ascuțișurile acesteia. Pentru asta ar fi nevoie de paginile unui volum așa că, ne mulțumim doar cu punctări ale parcursului său scriitoricesc.
Mai adaug doar, ca preambul, o impresie personală: dacă domnul Christian W. Schenk ar fi fost aviator, ar fi știut să ne convingă de farmecul și simbolistica zborului, dacă ar fi fost actor, ar fi nuanțat subtilitățile limbajului artistic, și asta, în cele trei limbi pe care le folosește în traducerile poetice, germana, româna și maghiara. Dacă ar fi fost pictor, ar fi inventat imagini și culori noi, dintr-un univers neștiut încă….Și dacă era agent imobiliar, ne-ar fi convins cu ușurință și farmec, să ne îndatorăm rapid la bancă și să cumpărăm ceea ce ne recomanda... Chestiune de putere psihologică…
Se impune convingerea că, oricum am combina imaginar drumurile sale, tot la artă ajungem. Așadar, un nume recunoscut în două țări și extins în Europa. Autor al multor volume de poezie ,traduse în germană sau maghiară și altele, tot multe, fiind traduceri ale poeților de marcă din literatura română, în germană sau maghiară.
VB: Cele două țări, România și Germania, vă sunt ca două aripi egale, care vă asigură echilibrul, sau, pentru acesta, trebuie să luați dintr-o parte și să adăugați în cealaltă?
CWS - Nu sunt două aripi egale, ci două atmosfere diferite. România mă obligă să respir adânc, Germania îmi cere să respir regulamentar. Împreună, îmi dau exact oxigenul necesar pentru a scrie fără să asfixiez adevărul. Nu iau dintr-una ca să pun în cealaltă, ci extrag din amândouă acel rest de luciditate care n-a fost încă impozitat de nicio birocrație culturală.
VB: V-ați afirmat pe terenul modern al interculturalității. Vorbiți mai multe limbi, dar nu ați renunțat să scrieți în română. Cum ați compara aceste literaturi?
CWS - Literaturile sunt ca vinurile: unele fermentează prea repede, altele prea protocolar. Limba română are nerv, durere și exces – adesea simultan. Germana e severă, dar exactă: îți cere disciplină și îți răsplătește ideea clară. Maghiara, în schimb, te seduce cu melancolie în timp ce îți impune matematică. Nu renunț la limba română pentru că, oricât de mult m-ar costa, tot acolo am învățat să tac profund și să spun mult în puține cuvinte.
VB: Ați realizat un proiect literar de anvergură: 7 volume cu traduceri din literatura română. Ce repere ne puteți oferi?
CWS - Am pornit la drum fără benzină instituțională și fără hartă de la minister. Doar cu o obsesie: să nu piară vocile clasice dar nici cele contemporane. Să-i iau pe Eminescu și pe Nichita, pe Văcărescu și pe poeții din provincie, și să-i pun, împreună, în rafturile limbii germane. 3200 de pagini – adică 3200 de încercări de a face imposibilul. A fost o muncă de contrabandist cultural: am trecut frontierele invizibile dintre neglijență și necesar, cu poezia în rucsac. În monumentala antologie în șapte volume de la începuturi până în prezent” (Editura Dionysos, 2018–2024), sunt incluși în total: 385 de poeți, de la Ienăchiță Văcărescu până la autori contemporani din diaspora, acoperind atât numele canonice ale literaturii române, cât și voci tinere, regionale sau emigrate în străinătate. Această cifră include toate epocile literare (din secolul al XVIII-lea până azi), Toate regiunile istorice ale României (inclusiv Basarabia, Bucovina, Transilvania etc.), precum și o selecție substanțială din diaspora literară românească (Europa, America, Israel). Fiecare autor a fost atent selectat, prezentat cu scurtă biografie contextualizată și introdus într-un cadru bilingv (română–germană), în cele peste 1200 de pagini ale lucrării. Această antologie reprezintă cea mai amplă colecție de poezie românească publicată vreodată.
VB: În această lucrare acordați spațiu diasporei literare. Au fost ecouri?
CWS - Da. Nu poți ignora scriitorii plecați, fiindcă ei scriu de pe muchia lumii – de acolo unde realitatea nu mai e decor, ci experiență. Am primit ecouri din Germania, Elveția, Austria, Suedia – și nu din partea oficialilor, ci de la cititori vii. Adevărata recunoaștere vine nu din titluri, ci din faptul că cineva necunoscut, într-un oraș străin, îți citește rândurile ca și cum ar fi scrise chiar atunci, pentru el. Din România mai puțin!
VB: Sunteți scriitor român din diaspora și scriitor german. Cum le asamblați în interiorul ființei Dv.?
CWS - Le asamblez ca pe un mecanism de ceas elvețian într-un corp balcanic. Cu multă răbdare și ironie. Uneori am optimismul absurdului: continui să cred că literatura poate schimba ceva. Alteori, îmi permit un pic de indulgență față de propriile iluzii. Dar, de cele mai multe ori, funcționez pe incertitudini bine temperate – exact ce are nevoie un scriitor ca să nu devină profet de profesie.
VB: Poeziile Dv. sunt adesea considerate filozofice. Influențează medicina scrisul poetic?
CWS - Desigur. Medicina m-a învățat să ascult suferința fără să o teatralizez. În poezie, ca și în cabinet, contează ce nu se spune. Poemul e, adesea, o anamneză subtilă. Dacă n-aș fi fost medic, poate aș fi scris mai frumos. Dar mai puțin adevărat. Medicina m-a învățat că fiecare cuvânt trebuie să aibă funcția lui – altfel e metaforă de decor, nu de sens.
VB: Sunteți și editor și traducător. Ce recomandați celor care vor să traducă literar?
CWS - Le recomand, în primul rând, să nu o facă pentru glorie. Traducerea e o formă de anonimat lucid. Trebuie să fii umil și pretențios în același timp. Să înțelegi că nu traduci cuvinte, ci universuri. Și să accepți că nu vei fi aplaudat. Dacă după ce traduci, poemul respiră în altă limbă ca în original, atunci ai reușit. Restul e CV.
VB: V-ați retras din Uniunea Scriitorilor. E vorba de deziluzii?
CWS - Nu de deziluzii, ci de clarificări. Nu pot fi membru într-o instituție care confundă valoarea cu vechimea în dosar (Chiar dacă am 35 de ani vechime în USR). Când premiile se dau după prietenii și nu după texte, simți nevoia să nu mai aparții. M-am retras ca să nu fiu complice. Și pentru că libertatea interioară e mai prețioasă decât o legitimație plastifiată.
VB: Numele Dv. – „Schenk” – înseamnă, imperativ, „dăruiește!”. O convenție cu destinul?
CWS - Posibil. Nu m-am gândit la asta la început, dar viața mi-a tot dat ocazii să confirm. Am dăruit traduceri, timp, energie, dar mai ales încredere în literatură. Dacă numele e un imperativ, atunci n-am avut de ales. Și nici n-a fost greu – dăruind, m-am salvat. Uneori, singura formă de rezistență demnă e generozitatea.
VB: Mulțumiri multe pentru aceste mărturii! Ați adus un plus lumii creative prin operă și prin prezența în literatură.
CWS - Vă mulțumesc și eu, cu gratitudine sinceră. Dacă am reușit să adaug măcar un fir de lumină în urzeala acestei lumi creative, atunci rostul meu nu a fost zadarnic. Literatura nu salvează omenirea, dar salvează, uneori, omul – iar pentru mine, asta e suficient ca să merg mai departe.
Cu respect și bucurie pentru acest dialog autentic.
|
Veronica Balaj 7/16/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.