| | Noapte rece de Brumar 
 Noapte rece de brumar, cu miros de mere coapte,
 Cerul parcă-i mânios, norii colorați de lapte
 Mări ce-și lunecă potoape spre vreun țărm necunoscut,
 Rădăcini de nostalgie și-au cusut nădejdea-n lut
 
 Zboruri line ca o taină spintecă liniștea-n șase,
 Visele se înșiră-n tâmple, par fuioare de mătase
 Pietrele-și suspină veacuri, șlefuite-n stropi sărați,
 Undeva-n cotloane sumbre dorm luceferi supărați
 
 Pe o margine de stâncă vin fantasmele să zbiere
 Gândurile netrăite și dorințe efemere!
 Noapte rece de brumar lasă-mi loc de-o amintire
 Și-ți promit că voi aprinde voal de timp cu strălucire
 
 Când vor bate vânturi seci,cu uitare-n ochii zării,
 Voi citi povești de dor,lângă țărm, în apa mării
 Căutând pe înserate urmele-n nisip pierdute,
 De atâtea tălpi de umbre, neștiute, necusute!
 
 Noapte neagră, înveșmântată în năframa ta de smoală
 Iată-ți scriu spre veșnicie, gândul meu,aici pe-o coală,
 Poate-n pragul altei ere, alte vise-mi poposesc
 Pân-atunci, semnez cu dreapta, imnul ăsta omenesc!
 
 
 
 Elena Bîrchi Cãruntu
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 |  | 
 
 Versuri Elena Bîrchi Cãruntu     11/10/2023
 |  | 
 Contact:
 | 
 |